Skip to content
Decembrie 1, 2011 / Adrian

Dublin

La ora asta, Peter îşi bea relaxat a treia bere a serii. E un irlandez zdravăn, dar n-ai da mulţi bani pe el când îl vezi afundat în fotoliu. Masivă greşeală. Precum spatele lui.

Lucrează pentru IBM, a fost consultant NASA, dar, culmea, recită fantastic poezii. Îşi scrie autobiografia. Ascultându-l Citește mai mult…

Anunțuri
Octombrie 12, 2011 / Adrian

Yes, we rock!

Mi-am amintit însă, dacă tot Content is the king, că e bine să zâmbeşti când munceşti. Eventual, s-o faci alături de oameni frumoşi, cărora să le pui numele în titlu şi un pic de sens în rest. Mi-am dat seama că e bine să încerci.

Am fost un pic prea codat aici şi e cazul să continui ce-am început în textul de acum câteva luni. Pentru că, dincolo de efervescenţa pe care o are o idee la 3 noaptea, dincolo de hăul care se cască în jurul ei atunci când apar obstacole sau „alte priorităţi”, e bine să-ţi duci la capăt ideile. Contează mai puţin finalul. Contează să le faci să devină realitate. Şi să faci asta pentru tine şi pentru nimeni şi nimic altceva.


Aşadar.

Am lansat Citește mai mult…

Octombrie 6, 2011 / Adrian

iBelieve

Try doing something, for a change.

“When I was 17, I read a quote that went something like: “If you live each day as if it was your last, someday you’ll most certainly be right.” It made an impression on me, and since then, for the past 33 years, I have looked in the mirror every morning and asked myself: “If today were the last day of my life, would I want to do what I am about to do today?” And whenever the answer has been “No” for too many days in a row, I know I need to change something.

Steve Jobs (1955 – 2011)

Iunie 9, 2011 / Adrian

Teaser

În clasa a 4-a, cred, mi-am convins un coleg să dea bani pe ceea ce-i vândusem a fi drept „revista clasei”. E drept că mai cinstită ar fi fost denumirea de „revista băncii”, întrucât, pe de-o parte ruşinat de produsul livrat, pe de alta un pic temător că nefericitul coleg de bancă să nu se prindă că-l fraierisem într-un mare fel, m-am ţinut de el să nu arate „revista” şi altora. În fapt, asta a fost şi regula în momentul în care l-am prins drept muşteriu. Pardon, de abonat. Să nu iasă cu fiţuica din clasă şi s-o citească numai şi numai de faţă cu mine.

Produsul media despre care vorbesc era, în fapt, Citește mai mult…

Aprilie 23, 2011 / Adrian

Parcă mai ieri

Era una dintre puţinele nopţi când aveam voie să nu dorm. Aşteptam intrigat şi timid lângă ea, o priveam cum n-avea linişte până nu era totul gata. Ouăle roşii, cozonacii, prăjiturile. Spre ziuă, mă-mbrăcam frumos, neapărat cu haine noi, şi mergeam împreună cu ea la Biserică, la slujbă. Luam Paştele, pupam icoana, mâna popii. Trebuia pupată a ei, mai des. Apoi ne-ntorceam râzând acasă, eu picam frânt, ca după fapte de arme, ea îşi continua treaba, silenţioasă, neajutată, zâmbitoare. Minunată. Ceva ore mai târziu, şoaptele ei mă trezeau din vis. Visam că-mi şoptea, ţinându-mă în braţe. Le împărţea vecinelor din ce gătise toată noaptea, că aşa se face la ţară. Uneori, ca şi azi, se nimerea să fie ziua ei de nume. Atunci râdea parcă mai mult decât de obicei.

Cel mai mult îmi lipseşte râsul ei.

Citește mai mult…

Martie 16, 2011 / Adrian

Despre Speranţa, Ţara de Foc şi alte aventuri

În „Toate Pânzele Sus!”, Anton Lupan, vajnicul căpitan al „Speranţei”, e pus, la un moment dat, într-o postură delicată. Nu trecuse decât un capitol de la ultima. Marinarul trebuia să-şi recupereze goeleta picată în mâinile piraţilor lui Spânu, şi nu putea altfel decât urmărind-o de pe puntea mai bătrânei Penelopa, corabia abandonată de răpitori. Citește mai mult…

Ianuarie 31, 2011 / Adrian

Hai să vă spun unde o să lucrez!

Gata! Pentru că văd că insistaţi, nu mai ţin secret! Am decis ce-o să fac de acum înainte. N-a fost deloc greu, răspunsul a venit cumva de la sine. Ştii, ca atunci când simţi că asta trebuie să faci şi nu mai stai să calculezi, să măsori în lung şi-n lat, să bagi toate datele într-un grafic şi să vezi ce-ţi rezultă. Pur şi simplu simţi.

Aşadar, m-am decis să merg la cel care va plăti cel mai mult pentru serviciile mele. Sunt arogant, aşa-i? Şi staţi uşor, că nu-i tot. Nu doar că am pretenţii, dar nici măcar n-am de gând să muncesc prea mult. „Decât” o zi, atât, şi pe urmă plec. Hai, fie. Eventual, dacă-s oferte multe, poate merg şi la un al doilea, mai vedem.

Până nu închideţi pagina, să redevin serios. Cei apropiaţi mie ştiu că, recent, m-am despărţit de ceea ce ei numeau, generic, „copilul lui Ţoca”, din cauză de prea mult suflet investit în ce-am muncit acolo. N-am de gând să scriu despre asta (şi rezist greu), dar nici nu era ăsta subiectul.

Nu, încă nu m-am decis, şi nici n-am de gând să grăbesc asta. E bine că am din ce alege, cum s-ar zice. Însă, dacă tot am nişte timp liber la dispoziţie, cât îl mai am, mi-am zis să fac şi ceva constructiv cu el. Eventual, care să şi ajute pe cineva.

Aşa că Citește mai mult…