Skip to content
Februarie 19, 2012 / Adrian

Fotografia

Acea fotografie. Momentul. Acel moment. Nu am mai fost atât de emoţionat de secole. Un alt gen de emoţii, rar şi apăsat, pe care n-ai cum să-l simţi decât în preajma cuiva absolut luminos. Şi n-ai cum să mă înţelegi decât dacă ai şi tu Federerul tău.

Omul ăsta degajă o energie incredibilă când e lângă tine. Pur şi simplu o simţi. Şi, dincolo de energie, îi simţi standardul foarte înalt pe care îl impune cu fiecare apariţie, cu fiecare meci, cu fiecare declaraţie. Este al doilea mare motiv pentru care îmi place Federer. Nu doar pentru că este un jucător eminamente genial, în toată esenţa cuvântului, ci pentru fantasticul standard pe care îl impune prin simpla lui prezenţă, pentru cum se detaşează şi cum pluteşte peste toţi ceilalţi. Pentru că e pur şi simplu mai bun.

M-am dus la Rotterdam cu misiune clară. Iar sâmbătă seară, la o oră şi ceva după semifinala epuizantă câştigată cu Davydenko, când a ieşit în antecameră, nu l-am auzit zicând decât un „I’m tired, I just wanna go home”, aruncat lui Severin Luthi, cel care-l însoţeşte la turnee. Asta nu l-a împiedicat să se oprească. În încăpere mai era un olandez, tatăl unui copil de mingi, cu o diplomă imensă adusă pentru autograf, şi cu mine. Plus vreo 6 gărzi de corp şi vreo trei organizatori. Îi zic de poză. „Yes, sure!”. În timp ce tatăl copilului ne face poza, îi zic că n-am mai avut asemenea emoţii de ani buni şi-i spun că am tremurat serios în timpul meciului. Zâmbeşte, îmi mulţumeşte, apoi îmi oferă o strângere de mână şi un „Nice to meet you!”. Îngân un „Good luck tomorrow” drept răspuns. Apoi iese, se apucă să dea o nouă tură de autografe celor strânşi la ieşirea din spate, schimbă două glume şi se urcă, într-un final, în maşină, salutând cu un „Take care everybody. Ciao-ciao!”

Habar n-am când s-a petrecut totul. Cert e că, pentru câteva minute, am fost mai copil decât când eram copil.

p.s. şi da, fotografia e groaznic de urâtă şi de întunecată, bietul tată de copil de mingi e, probabil, singurul om din lume care face poze mai proaste decât fac eu. Dar nu contează, credeţi-mă, chiar nu contează. Tot ce m-a interesat a fost momentul, pentru el m-am dus şi  momentul o să-mi rămână.

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un comentariu
  1. Camelia / Feb 19 2012 1:49 pm
  2. Adrian / Feb 20 2012 6:13 pm

    Camelia: Da, stiam si de aia. Numai ca atunci cand a aparut stirea, neavand inca site-ul de tenis, am pus-o pe cel de muzica :)) De unde si titlul, un pic fortat http://werock.ro/bono-pe-locul-8-in-topul-celor-mai-respectati-oameni-din-lume-primii-doi-mandela-si-federer/

    Si da, ce jucator si ce om! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s