Skip to content
Decembrie 1, 2011 / Adrian

Dublin

La ora asta, Peter îşi bea relaxat a treia bere a serii. E un irlandez zdravăn, dar n-ai da mulţi bani pe el când îl vezi afundat în fotoliu. Masivă greşeală. Precum spatele lui.

Lucrează pentru IBM, a fost consultant NASA, dar, culmea, recită fantastic poezii. Îşi scrie autobiografia. Ascultându-l – când vorbeşte, e ca un pint de Guinness turnat, regulamentar, în două părţi: face spumă, apoi tace brusc, apoi dă peste, apoi se aşază – mi-e ciudă că, mai mult ca sigur, n-o să mai apuc să ascult şi restul poveştilor. Are  o mulţime. E greu să-l urmăreşti. Nu din cauza accentului, ci pentru că aproape că nu ştii când vorbeşte serios sau când glumeşte. În fapt, nu glumeşte, înţeapă temeinic.

Are surori multe, două paşapoarte, a călătorit prin lumea întreagă, dar, iarăşi culmea, ţările lui preferate sunt tocmai Polonia şi Pakistan. Are o fată la studii în Elveţia. Dovada iubirii cu o americancă din South Carolina. Evită să spună unde-i americanca acum. Şi irlandezii zdraveni au cicatrici. Sau nu. A fost şi cu o româncă. „Her name was Claudia. She was kind to me”.

Suntem în holul unui hotel cochet din Dublin, în al cărui bar obişnuieşte să vină, când e acasă, însuşi Bono, ni se spune. Nu stăm în bar, irlandezii închid devreme – n-ai zice, râde Peter de ei -,  ci chiar la recepţie. Omul de dincolo de desk, amic bun cu noul nostru amic, se-ntoarce din barul de subsol cu un rând de bere, special pentru noi. Lipim mese şi mutăm scaune la discreţie. Închidem pe dinăuntru. E legal, of course, dar scena-mi aminteşte de o sală de clasă transformată în ring de dans, sau de birouri prefăcute, după program, în scene de pub. Distracţiile cele mai faine se-ntâmplă mereu în locuri interzise.

Peter pare descumpănit pentru un moment. „Voi (se uită în cerc) vorbiţi bine de tot engleza. Cum e posibil?”. Primeşte cu bucurie explicaţiile care i se servesc. Zâmbește. Dintr-o dată, ne simţim cu toţii mai bine. Nu puteam primi un compliment mai frumos.

Românii sunt deştepti, e o campanie. Chiar aşa: de ce ar fi nevoie de o campanie pentru asta?

Anunțuri

One Comment

Lasă un comentariu

Trackbacks

  1. 2012 « Adrian Ţoca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s