Skip to content
martie 16, 2011 / Adrian

Despre Speranţa, Ţara de Foc şi alte aventuri

În „Toate Pânzele Sus!”, Anton Lupan, vajnicul căpitan al „Speranţei”, e pus, la un moment dat, într-o postură delicată. Nu trecuse decât un capitol de la ultima. Marinarul trebuia să-şi recupereze goeleta picată în mâinile piraţilor lui Spânu, şi nu putea altfel decât urmărind-o de pe puntea mai bătrânei Penelopa, corabia abandonată de răpitori.

Aşa că Anton Lupan, Gherasim, Ismail şi toţi ceilalţi se văd nevoiţi să accepte, bodogănind, situaţia, să-şi rescrie jurnalul de bord şi să forţeze limitele noului tovarăş de drum. Buni marinari, incredibil de încăpăţânaţi, mânaţi de eterna fantomă a lui Pierre Vaillant, oamenii din echipajul „Speranţa” fac imposibilul, spală cu oceanul ecartul care-i despărţea de piraţi şi îi prind din urmă, după o cursă care mi-a hrănit multe nopţi din copilărie. Încercam să înţeleg atunci, în timp ce mă chinuiam să-mi liniştesc pulsul înnebunit de rândurile lui Radu Tudoran, ce te face să te duci mai departe atunci când te duci, cum rezişti împotriva uraganului, către cine te întorci când a mai căzut un catarg. Unde te bagi când vine furtuna.

Nu te bagi nicăieri, aştepţi să treacă. Şi, mai apoi, goneşti înainte, cu mâinile încleştate pe cârmă şi cu ochii înţepeniţi pe o ţintă invizibilă, în care numai tu crezi, deşi ea, ţinta, e palidă şi îndepărtată precum o sirenă. Puţini au văzut-o, foarte mulţi au povestit-o; cât de puţini au crezut-o!

Nu de fiecare dată contează vehiculul, ci căpitanul şi echipajul. Împreună-şi mutaseră nu doar priceperea pe „Penelopa”, cât sufletul.  „Speranţa” era casa şi viaţa lor, dar în clipa aia nu însemna nimic altceva decât duşmanul, era ţinta care trebuia ajunsă şi învinsă. Diferenţa era atât de mare, şansele lui Spânu, atât de mici!

Uneori, e bine să schimbi corabia. Noul ei căpitan va crede, probabil, că ecartul, pe care tot tu i l-ai asigurat, va fi suficient.

Nu ştiu alţii, dar eu trebuie să ajung în Ţara Mea de Foc! Cu Adnana cu tot.

Reclame

17 comentarii

Lasă un comentariu
  1. theannemarie / mart. 16 2011 10:28 am

    ce bine m-am regăsit!

  2. Adrian / mart. 16 2011 11:24 am

    ti-am zis eu ca gandim la fel! 🙂

  3. Diana / mart. 16 2011 1:56 pm

    I think I like you :))

  4. Adrian / mart. 16 2011 2:11 pm

    Daa, stiu, „talentat”. Pff :)))

  5. Kashmira / mart. 16 2011 5:54 pm

    Oooo! Asa mai da! 😉
    Totusi, incearca sa colorezi putin pagina. E obositor pentru ochi. 😛

  6. Adrian / mart. 16 2011 6:40 pm

    Good to hear ca te-am recastigat 🙂

  7. Kashmira / mart. 16 2011 7:08 pm

    Glad to see you actually „writing” 🙂

  8. Paula Negrea / mart. 16 2011 10:10 pm

    as fi pus ‘minuni’ in titlu, da-l naibii de gugal care cere ‘aventuri’ 😀
    sa-ti fie bine, adix!

  9. Adrian / mart. 16 2011 10:27 pm

    Nope. In dictionarul meu, ‘minuni’ nu suna bine si are alte inflexiuni. Si, oricum, nu pentru gugal am ales ‘minuni’. Ar fi culmea sa incerc sa fac SEO pe blogul asta :))

  10. Cătălin / mart. 16 2011 11:47 pm

    Declarație de război, sub forma unei declarații de dragoste.

  11. Adrian / mart. 17 2011 1:10 pm

    Catalin, sa ma fi chinuit o zi si-o noapte si n-as fi putut s-o zic mai bine 🙂

  12. andreea / mart. 17 2011 7:04 pm

    Vant din pupa, capitane!:) Succes!

  13. Adrian / mart. 17 2011 7:11 pm

    🙂 Multumesc!

  14. Maldita / mart. 22 2011 4:59 pm

    Da!

  15. Adrian / mart. 22 2011 5:01 pm

    Hell yea! 🙂

  16. mari / mart. 25 2011 1:52 am

    bafta!

Trackbacks

  1. Yes, we rock! « Adrian Ţoca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s