Skip to content
Iulie 2, 2009 / Adrian

Zacusca Leonardo

De ce stau oamenii în relaţii moarte din start? De ce se îngroapă în „iubiri” plate, banale, obositor de triste? Şi cum reuşesc să mai iasă nevătămaţi din ele? Mai pot? De fapt, încearcă? De ce preferă să se complacă, deşi asta îi face nefericiţi, când pot să caute, să îşi dorească mai mult, să aştepte ceva mai bun?

Am văzut, de-a lungul timpului, mai multe perechi de complezenţă decât mi-aş fi dorit. Oameni tineri, însă îmbătrâniţi sub povara unor relaţii acceptate pentru că „oricum, e mai mult decât nimic, e mai bine decât deloc”. Le citeşti nefericirea în ochi, le simţi apăsarea, le miroşi frustrarea. Ies cu prietenii comuni şi-şi evită privirile, dar se iau rapid de mână când se întâlnesc cu amici nevăzuţi de luni bune. Aparenţele, asta contează cel mai mult. Contează mai puţin că abia-şi mai vorbesc în drumul spre casă, că nu-şi mai glumesc la cafeaua de dimineaţă, că nu-şi mai dau sms-uri decât ca să afle dacă mai e pâine în bucătărie.

Mi-a revenit puternic imaginea asta, aseară, în timp ce realizam, la o ţigară, că vecina mea, cea pe care o transformasem acum un timp în personaj de blog, şi-a băgat picioarele în „relaţia” noastră şi nu se mai întoarce. În locul ei, spre şocul meu de vecin răsfăţat atâta timp cu un tratament special, a aterizat un ins pogorât direct din Hi5: privire fatală, alură de stăpân pe plantaţie, mutră obosită, frizură de Backstreet Boys pe la începuturi, chiloţi de macho. Trenul de Feteşti?
Se plimba aşadar prin cameră, pe când l-am descoperit eu, jumătate nehotărât, jumătate nemulţumit, un pic mirat că nu găseşte un geam în care să-şi verifice gelul.

12 fumuri (ale mele, nu ale lui) mi-a luat să mă întristez şi mai mult. Şi nu doar pentru că s-a dus dracului spectacolul topless de seară cu seară, ci pentru ce-am văzut dincolo. Hi5 de vizavi îşi adusese şi o stăpână în casă, şi, evitându-se împreună cu graţie, scotoceau, fără graţie, printre paporniţele inscripţionate cu Leonardo din bucătărie. Descărcau nişte borcane cu zacuscă, probabil. Nu-i nimic în neregulă cu zacusca, Doamne fereşte, însă mie îmi pare începutul sfârşitului dacă ajungi să o cari în sacoşe de la Leonardo.

Au mai apărut în peisaj un suport de rufe, trei geamantane, vreo câteva pături, un teanc de vase. Lipsea ceasul ăla de perete care seamănă cu un ceas de mână şi tabloul era complet. Apoi, bărbatul i-a întors, şi la propriu, spatele femeii. „WTF, ţi-am făcut rost de casă, treci şi fă curăţenie!” N-a spus-o el, dar o striga prin toţi porii. El s-a apucat să verifice aragazul şi pereţii, cu un aer foarte cult. Şi l-a păstrat şi când s-a apucat să facă biluţe. Între timp, his lady s-a ocupat cu aranjatul iatacului. Nesigură, încruntată, mult prea îmbrăcată pentru o seară în doi, semn că-şi machia complexele, „ştii, nu eşti ce-mi doream să fii” – style. Nici urmă de felina cu picioare lungi şi şnur subţire.

N-am văzut tot anul ăsta ceva mai dezolant şi mai trist. I mean, dincolo de zacuscă şi de Leonardo, asta-i tot ce puteţi? O garsonieră cu chirie, un aragaz, o pătură, şi gata? This is it? Nicio privire, ce să mai zic de îmbrăţişare, în 12 minute?  O singură intersectare, şi aia când ea, neatentă că-şi verifica telefonul de (cel puţin) 12 milioane (cât o fi suferind ca să-l achite?), n-a observat că el gândea strategii pentru viitor în mijlocul drumului?

Cred că n-o să mai mănânc zacuscă o vreme.

Ombladon – Dacă pozele ar vorbi

Anunțuri

3 comentarii

Lasă un comentariu
  1. melania i. / Sep 10 2009 7:28 pm

    Pot sa ma bag in seama pe intrebarea a dintai? (care suna imbucurator – pentru mine – de retoric…) din Sfanta Lasitate, bre, din Preacuvioasa Lipsa de Sange in Vine!

  2. Mrs Choak / Oct 17 2009 1:09 pm

    Adi, din experienta dixit – cand se ajunge la stadiul coabitarii linistea e suprema dovada de intimitate in cuplu. Cand nu mai ai de ce sa vorbesti pentru simplul motiv ca EL/EA stie deja, pentru ca ai intreaga conversatie croita, pentu ca stii ce urmeaza. Da, e blazare, dar sfinte! ce blazare romantica. Sunt unul, sunt un intreg, sunt in mintea fiecaruia. In evolutia relatiei sunt la stadiul de „cuibarit”.

  3. Mrs Choak / Oct 17 2009 1:11 pm

    Si da, iti mai citesc cateodata blogul:) Nea Marin cu un duium de talent

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s