Skip to content
Septembrie 28, 2007 / Adrian

Ingerul meu pazitor

M-am uitat in seara asta la un episod din Ally McBeal, pe ProCinema. Ally are drept client un pusti bolnav de leucemie, care vrea sa-L dea in judecata pe Dumnezeu, pentru ca nu vrea sa moara. Intre ei se stabileste o legatura speciala, iar copilul ii spune ca ar putea fi ingerul ei pazitor. Dupa ce, in cele din urma, el moare, Ally realizeaza, confesindu-se lui Billy, ca sint foarte putini cei ce au sansa sa se uite in ochii ingerului lor pazitor.

Mi-e dor sa pot sa fac si eu din nou asta. Mi-e dor sa iti povestesc ce prostii mai fac. Mi-e dor sa te string in brate. Sa ma pling tie. Mi-e dor de palma aia pe care mi-ai dat-o in clasa a patra, cind nu te-am anuntat ca intirzii seara acasa. Mi-e dor sa ma dai afara din bucatarie cind ma bagam unde „nu-mi fierbe oala”, cum spuneai tu. Mi-e dor sa ii spui lui tata ca nu merit atitea cadouri. Mi-e dor sa te certi cu el tinindu-mi partea. Mi-e dor sa vii la mine, plecat de acasa, sa vezi cum se descurca baiatul. Mi-e dor sa-mi gatesti. Sa-mi speli. Sa-mi aranjezi lucrurile. Sa-mi ordonezi viata. Sa-mi luminezi viata. Sa-i dai sens. Mi-e dor sa iti aduc o floare de ziua ta. Doamne, ce putine ti-am adus! Si ce multe erau atunci, ultima oara!

Dar cel mai dor imi e sa pot sa iti spun ca mi-e dor de tine. Si mi-e dor sa pot sa pling din nou de dorul tau.

La multi ani, Mama!

Anunțuri