Cind e mai greu sa te bucuri pentru tine, e infinit mai placut sa te poti bucura pentru altcineva. Exista acolo undeva, citiva oameni care isi pot pune amprenta asupra destinului, al lor si al altora, ca si cum ar fi cel mai firesc lucru din lume. Am norocul ca unul dintre acei oameni, atit de putini, sa-mi fie mai apropiat decit as fi meritat, probabil, in multe situatii :) Viata a avut, astazi, rezervat pentru el, cel mai grandios eveniment pe care un om il poate trai: un copil.

Sint fericit pentru tine, si iti doresc sa fie mai destept si mai special decit esti tu. Aparent imposibil, dar, cunoscind-o pe mama lui, practic inevitabil!

Intr-o vreme in care tenisul, vremea, trusturile, oamenii si, in general, viata, nu te mai surprinde cu nimic, Victor Hanescu s-a trezit cistigind un turneu, poate primul, poate singurul. Victor Hanescu a cistigat, asadar, la Gstaad, in aceeasi zi in care, aparent fara nicio legatura, FC Otopeni a facut egal cu Anderlecht, si, mai previzibil decit o scurta telefonata, toata Romania s-a repezit la fileu sa-l felicite pe Victor.

Intr-un patriotism general, dar gratuit, o mina de site-uri de sport si doua duzini de bloguri de duzina vad deja in Hanescu un dusman de clasa pentru cuplul Federer-Nadal. Si, pentru ca e la moda sa scrii de tenis cind finala de la Wimbledon e inca proaspata, ne grabim sa-l vedem pe Hanescu mai mult decit este. Si-l vedem urmasul lui Nastase, si nu e, il vedem tenisman, desi iarasi nu e.

Victor Hanescu a cistigat, asadar, la Gstaad. Da, este turneul acela la care obisnuiau sa-i dea o vaca in loc de trofeu lui Federer acum o vreme, cind victoriile accidentale erau mai rare in ATP decit fetele care-si cistiga serviciul in WTA. Ce se mai hirjoneau si elvetienii astia! Na, ca le-ai tras-o! Peste ani, oamenii se vor uita in cartea de onoare a turneului si vor vedea inevitabilul, chiar sub poza Regelui, la Roll of Honour: 2004 - Roger Federer, 2008 - Victor Hanescu. In paranteza, ROU. Motiv pentru care indraznesc sa spun ca azi e o zi trista pentru tenis.

Victore, nu te-am iubit niciodata, dar recunosc ca m-ai invins astazi mai rau ca pe Andreev, pentru ca nu te-as fi vazut vreodata in stare sa cistigi intr-un turneu care sa nu fie challenger. Din pacate, atit pentru tine, cit si pentru mine, anumite lucruri nu se pot schimba niciodata. De aia zic ca e o zi trista pentru tenis. Si tot de aia, Victore, n-o sa fii niciodata mai mult decit esti acum. Nu ai nimic. N-ai passing, n-ai backhand, esti inodor si incolor. Vei face naveta, in toti cei vreo patru ani pe care ii mai ai in circuit, intre locurile 60-120, iar cu tine om de baza, pentru ca Pavel nu mai e, Romania va retrograda glorios din Cupa Davis, indreptindu-se, cu viteza asilor pe care ii ingropi tu gratios in terenul advers, spre zona Euro-Africana. Si nu, nu vei fi nici primul roman care va cistiga turneul de la Bucuresti. C-asa-i in tenis.

Marco Resmann feat Toma Caragiu - Gouache in tenis

Din seria “posturi arogante”, continuam cu un hit de mare angajament. Pe dragutza care performeaza “Toca toca” o cheama Mala Rodriguez, iar song-ul suna foarte kinky asa

Citez: ” flores, vitaminas y mucho sexo,
yo tengo mi propia vision del progreso”

26-year-old romanian international Adrian Toca is set to join romanian media giants Libertatea, well-informed sources confirmed for this blog, ending months of speculation regarding his future. Toca is believed to have agreed terms with the team, and will join them in the first day of the transfer window, july 1.

Coming as a free player, after he quit ProSport for the second time in his career days ago, Toca is said to be thrilled about his move to Pipera-Stadium. “Obviously, it’s a dream move. I cannot be more happier”, he said, after the papers were finally completed. “I feel like having a great chance here. Teaming up with a lot of great players, playing for a big club, which certainly have a big chance to win the title, it gives me a whole new perspective. It’s great!”, a delighted Toca said, while refusing to give details about his contract details.

The flamboyant midfielder briefly appeared in his second stint with ProSport, earlier this season, despite a more succesfull first one, several years back. Thought to be unsetteled and unhappy with his manager, Toca was often heard in the locker room saying he needs a new challenge and wants to play for a club who is able to match his ambitions. Finally, he confronted the management and asked for a transfer. Only a day was enough for him to secure a deal with one of the greatest teams in recent history.

The move is hardly a surprising one: rumours were circulating in the market for months, linking Toca with Libertatea, but both the player and his new club were quick to deny them.

Known as a versatile, big-mouth, hard to please, inconstant, but talented player, Toca was recently criticised for his complaceny, although he alterneted some poor performances with a couple of brilliant ones in the last two years.

He is going to Libertatea in a very important moment for his new club. The seven time romanian media champions are having a furious transfer campaign, in order to win another one next season. “This year we want to win it all. Every single trophy, every single game. We cant afford not to do that”, a source from the club said.

The player will most likely be presented to the media monday, in a news conference. He will wear again number 24.

Puff Daddy feat Jimmy Page - Come with me

Postul lui Catalin m-a inspirat, dar m-a inspirat tirziu. Asa ca am scris mai intai la el, in comentarii, prostioara pe care o sa o scriu si mai jos.

Fraza asta - “înainte de a se năpusti iar amândoi în direcţia din care veniseră”… Imi suna foarte… hm, imi suna a la “Toate pinzele sus!”, adica foarte dragut.

La urma urmelor, cam asta am fost p’acolo. Niste marinari de toate culorile, adunati din te miri ce colturi (ale presei), urcati pe “Speranta”, platiti cu icosari putini si hotariti sa gaseasca Tara de Foc. Am avut si Martini Stricland-zi, si pirati, l-am avut si pe Spanu, am avut si Adnane Doar Pierre Vaillant n-a prea aparut. Pina la urma, ne-au facut alcalufii de petrecanie… Dar a meritat expeditia. Intr-un final, va ramane doar o poveste marinareasca.

La un an dupa, sintem cu totii mai bine. Asta e cel mai important.

Aia care cica a fost ieri. Si tot ieri, la Test de Fidelitate, pe Antena 1. Ea si el, intre doua flegme. Purtate in mare angajament, in ambele directii, evident: “De ce ma-nseli ma, ’scrocule si nenorocitule?”. “De aia, ca sint barbat!”. “Si daca esti barbat, ce ma, ’scrocule si nenorocitule?”. “Pai asa fac fa barbatii, ce, te oftici??” (Plansete, ragete, palme). “Da’ ce-ai vazut ma la ea, al dracu tu sa fii, ca mi-ai distrus viata! Ce are ea si n-am eu?”. “Pe ma-ta!”

Ce mult te-am iubit, Paraschivo!

Pentru cine nu stie cum e sa fii tradat, parasit sau inselat de fiinta iubita exact atunci cind ti-e lumea mai draga, dar ar vrea sa stie, solutia e simpla. Tineti cu Craiova! Ceva de genul ala m-am simtit acum niste ore, la Dinamo-Craiova 4-4, dupa 3-0 noi si mai ales la 4-3 ei. Ca 4-4 nu m-a mai interesat. Ca atunci cind o vezi la film cu altul. Si lumea voastra iti cade in cap doar tie.

Ea a trecut bine de 20 de ani, e inalta, mereu trista, cu o multime de posibilitati si tot atitea schimbari de stari. Isi cauta zilnic un motiv sa spere la binele de altadata. Sau de niciodata. Se supara dimineata, se infurie la prinz si zimbeste voios seara. Crede ca e singura, cind nu e, crede ca face rau, cind face bine, crede ca zimbeste, cind se incrunta, crede ca mai sint sanse, cind nu sint.

El abia a trecut de 20 si ceva de ani, e tot inalt, mereu senin, aproape candid. Nu stie sa fie trist, e un copil care tinjeste sa ramina cu suflet de copil, dar sa iubeasca la fel ca un matur. Straluceste dimineata, te prinde in vreje la prinz si te cucereste pina seara. Crede ca e placut, si este, crede ca raneste, cind alina, crede ca e rece, cind e cald, crede ca e naiv, cind e un model, crede ca zimbeste, cind aprinde constelatii.

Ea nu stia ce trebuie sa faca si de ce era acolo. Cauta motive sa spere. E lucrul pe care stie sa-l faca bine. Cauta o sclipire. Sau un drum nou. El era deja acolo, stia ce trebuie sa faca, mereu stie. El n-avea nevoie de motive. Spera oricum. Doar e un copil. El pornise deja pe un drum nou. Ce ghinion! Ea intirziase. Mereu ajunge tirziu.
Ea il admira tacuta, ii admira spiritul, ii sorbea ochii, se surprindea cautindu-si motive sa fie in prezenta lui. Se surprindea imaginind scenarii, toate cu happy end, se surprindea indragostindu-se in fiecare secunda, inexplicabil, caci sint atit de diferiti, inevitabil, caci asa era si nu putea fi altfel, decit inevitabil. Ea stia ca n-o sa fie fericiti niciodata impreuna, insa isi vinduse viitorul pentru citeva secunde nebunesti de prezent. Simtea ca n-o sa fie cazul sa regrete. Chiar, o sa regrete?

El o priveste, tot tacut. Ii admira pasiunea. Si o priveste cum pleaca.

It’s something only we know

Maximele care apar zilnic in 7plus sint uneori delicioase. Iata doua de azi, in care, inevitabil, m-am si regasit. A doua, cred, ar trebui sa fie un soi de motto al relatiilor esuate 

• Nu e nicio placere in a nu avea nimic de facut. Cu adevarat placut este sa ai o gramada de lucruri de facut si sa nu faci nimic. (Mary Wilson Little)

• De cite ori faceam ceva pentru tine, pentru mine nu mai raminea nimic de facut. (Marcel Guguianu)

N-are legatura cu Universitatea, ci cu ziarul pe care patronul clubului oltean il detine in Banie, Editie Speciala. Care a incaput de astazi, conform unor surse mai informate ca oricind, pe mina lui Cornel Nistorescu! Nu e clar daca fostul sef de la EvZ este redactor-sef, director editorial ori are o alta denumire savanta in caseta redactionala, cert este ca el conduce treaba in redactie. Nistorescu a intrat in paine inca de azi, printr-o sedinta de trei ceasuri cu noii sai subalterni. Reputatul om de presa, care se pare ca va petrece mai bine de patru zile pe saptamina in birourile ESO, semna oricum, de mai bine de un an, editoriale in paginile cotidianului oltean.

Cind totul iti merge perfect, nu astepta sa se termine. Cind toate miscarile ti se leaga, nu incerca sa schimbi nimic. Cind orice iti pui in cap chiar se indeplineste, nu te minuna ca prostul. Cind ai noroc, nu cauta motivul. Cind pina si vinzatoarea iti da restul pina la ultimul ban, nu fii surprins. Cind ai parte de cele mai misto trei zile din an, si culmea, mai vin si legate, nu te mai gindi la ce urite au fost altele. Cind traficul toaca nervii unui Bucuresti intreg, iar tu ajungi ca prin minune exact la timp, cind era mai important ca oricind sa ajungi, nu te mai gindi ca oricum e un caz singular si ca n-o sa se mai repete. Cind toate se aseaza dupa pofta inimii, nu te inchide in casa ca sa iti savurezi victoriile si nu lasa clipa sa treaca. Profita, ride the wave! Altfel, totul o sa redevina fucked-up mai repede decit ai fi crezut ca e posibil. C’asa-i in tenis!

Intr-o vreme in care ploile sint dese si prietenoase, iar, aparent fara nici o legatura, coridoarele sint lungi si parasite, intr-o vreme in care florile sint rare, iar motivele ca sa le cumperi sint inexistente, intr-o vreme in care ti-e teama sa zici “saru’mainile” in lift pentru ca risti ca femeile sa se uite ciudat la tine, intr-o vreme in care paranoicii umbla liberi pe strazi cu pantofi uritzi in picioare, iar f5-ul nu-ti mai serveste la nimic cind cafeaua nu e tare si fata care ti-o aduce nu-ti zimbeste, nu mai vreau decit sa ma usture din nou ochii de la albul zapezii.

Robbie Williams - Baby girl window

N-as mai fi scris de ei, ca nu-mi face nicio placere, dar m-a stirnit postul asta (by the way, interesant blogul). Adrian Tudor se minuneaza acolo ca recordul site-ului Spt FM este de 566 de vizitatori pe zi, intr-o epoca in care site-urile de sport fac legea in .ro. Eu ma minunez de altceva. Oamenii care conduc cirnatzaraia de acolo (vorba lu’ Tuca :D) au lansat un site, in spetza www.sptfm.ro, intr-un format macar discutabil, la care se adauga anonimatul absolut total in care pluteste. Asta, desi, la inchiderea Sport Total, aveau pe mina un site, cel al ziarului, cu o medie care se invirtea in jurul a 31.000 de unici pe saptamina si care evolua undeva in zona locului 10 in trafic.ro, la sectiunea sport. Pretty decent, ba chiar mai vizibil decit ziarul in sine la vremea aia. Iar viitorul nu era deloc rau. Era suficient sa-l pastreze, cred ca s-ar fi mentinut si acum pe acelasi loc in trafic, chiar si fara sprijinul editorial al ziarului inchis. Comparativ, traficul actualului site este de trei mii si ceva pe saptamina.

Au preferat insa sa-l inchida pe ala vechi, desi tocmai ii schimbasem fatza intr-una laudata de destui oameni mai priceputi decit mine, cu eforturi colosale, cu o mina de oameni si cu bani foarte, foarte putini (bine, nici pe aia nu i-au platit la timp firmei care-l facuse, dar asta e alta poveste). Vechiul spt.ro era cit se poate de aranjat, avea un cms impecabil, tot ce-i mai lipsea era o armata de oameni care sa-l intretina si sa-l dezvolte, plus o promovare cit de cit acceptabila. Si chiar daca li s-au propus, la vremea respectiva, variante prin care site-ul sa nu moara, l-au inchis cu mina lor. Actualul site e, in fapt, un template luat de la Vivvo, solutie destul de neortodoxa pentru o institutie media care se respecta. Unde mai pui ca e probabil singurul site de radio din lume unde nu poti sa gasesti o galerie audio cu cele mai interesante emisiuni sau declaratii date de diversii invitati. Singurul element descoperit la sectiunea audio este … imnul lui Liverpool. Continutul de pe site e calitativ zero, desi netul ar putea fi folosit foarte bine pentru a ridica audientele radioului. Inca un succes media marca Nicolae Bara, dupa inchiderea Sport Total, maritarea ziarului Ziarul, la care se adauga dezastrul de la UTA. De altfel, circula zvonuri cum ca si radioul ar fi pe punctul de a fi impachetat si trimis catre primul cumparator disponibil.

Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Mi-e dor

Intr-o zi apasatoare si trista, in care disparitia lui Dobrin a condamnat Romania la neputinta si neliniste, un singur om m-a facut sa inteleg de ce Giscanul a fost intr-adevar mare.

Ilie Balaci are, de obicei, un aer inabordabil. E greu sa respiri linga el, pentru ca impune un soi de respect amestecat cu teama si pizma. Omul are greutatea pe care ti-o da geniul, aroganta pe care o capeti atunci cind tu traiesti intr-o lume pe care altii nu au cum sa o priceapa. Sigur, Ilie nu s-a chinuit niciodata sa le-o explice, mentinindu-si cu rivna o popularitate relativ scazuta.

Azi e, insa, cu totul altfel. Are un discurs cald si expresiv. Sta in picioare, dar poti sa simti plecaciunea pe care o face. Il stiai pe Balaci nesuferitul? Uite-l cit de bine isi aranjeaza cuvintele! Vorbeste despre Nicolae Dobrin, omul prin fata caruia isi aminteste ca ii era rusine sa treaca. “Vedeti, Gica era mai altfel decit toti ceilalti. Spre exemplu, daca avea o faza, si in acea faza avea 50 de solutii, o alegea pe cea mai buna si in cel mai scurt timp. Probabil ca el descoperise calculatorul cu mult inaintea noastra! A fost mare, mare de tot!”. Complimentul mi se pare colosal.

Privirea patrunzatoare, cirliontii blonzi si rebeli, vocea un pic studiata, tenta de superioritate, jocul de scena tip gangster, toate astea il reprezinta in ochii mei pe Balaci. E ca un caracter de la Hollywood, e fotbalistul despre care nu ai neaparat siguranta ca a existat, intr-atit de frumoase sint povestile despre el. Despre eroi de genul lui Ilie, am invatat de mic ca ei nu se pleaca niciodata.

Numai un astfel de personaj, probabil cel mai apropiat de epoca si de geniul lui Dobrin, are legitimitatea sa incerce sa ne explice ce-i cu Giscanul. Dumnezeu stie, nici macar Ilie nu e de condamnat daca nu a reusit in totalitate.