Aşa. V-am văzut şi pe voi, şi pe voi. Relansaţi, reinventaţi, reparaţi. Hai, vă aştept în iarbă, să vedem ce putem fiecare. Eu şi cu ai mei.

Poţi să fii un tip cu un job bun, să fii apreciat de o companie întreagă, să te tragi de şireturi cu şeful cel mai mare, să fii plăcut, urmat, copiat, luat de bun, privilegiat, iar tu de fapt eşti un trântore, un adaptabil la orice realitate, un vânzător de impresii false, un mincinos de viaţă şi de principii, un strecurabil printre sitele altora. E greu să găseşti un mix bun.

Poţi să fii un tip mişto, deştept, şarmant, cuceritor, enervant de smart şi de plăcut, dar să îţi lipsească fix acel “something” care provoacă o întrebare stupidă: “Ce şi de ce-i lipseşte ăstuia?”. E greu să găseşti un mix bun.

Poţi să fii, prin definiţie, cel mai bun prieten din lume. Omul care le ştie pe toate, care le rezolvă pe toate, tatăl-tuturor-problemelor. Şi totuşi, să ai un talent bizar de a lua cele mai proaste decizii tocmai în ceea ce te priveşte. E greu să găseşti un mix bun.

Poţi să fii mare manager de media, să ai istoria, performanţele, know-how-ul, valoarea de partea ta. Uneori, şi vocea. Şi totuşi, să dai penibil cu băţul în baltă, luându-te după ce ai auzit de la alţii. E greu să găseşti un mix bun.

Poţi să te îndrăgosteşti, de o revelaţie, de o idee, de o imagine, de un principiu, dar să nu mergi până la capăt, pentru că îţi pare prea riscant să-ţi asumi – ce altceva decât – riscul. E greu să găseşti un mix bun.

Poţi să subestimezi, dar să plăteşti pentru asta. E greu să găseşti un mix bun.

Poţi să fii o tipă cu personalitate, abilă, populară, poţi duce pe mulţi de nas cu asta. Dar să nu uiţi că ţi-ai furat statutul. E greu să găseşti un mix bun.

Poţi să ştii să ataci, dar să nu ştii să te aperi. Poţi să crezi că eşti ironic, dar să fii un înţepat. Poţi să lucrezi pe la spate, dar să fii plesnit peste faţă. Poţi să epatezi, dar să te expui. Poţi să bârfeşti, dar să descoperi că bârfitului nu-i pasă. Poţi să plângi amar, dar să o faci din interes. Poţi să ai bani, dar să n-ai suflet. Sau invers. Poţi să loveşti şi să scapi – nu te grăbi să te bucuri – mai devreme sau mai târziu, rişti să ajungi la mâna celui pe care l-ai lovit. Poţi să vorbeşti, dar să nu ştii despre ce. Poţi să greşeşti, dar să te poţi îndrepta. E greu să găseşti un mix bun.

Poţi să citeşti textul ăsta şi să ai impresia că aş fi scris despre mine. Ar fi preferabil să te simţi. N-o să te simţi. E greu să găseşti un mix bun.

Poţi să mă urăşti, poţi să mă invidiezi, poţi să mă subestimezi. Probabil că ai şi motive. It doesn’t matter. Dar poţi?

Paraziţii – Un mix bun

De ce stau oamenii în relaţii moarte din start? De ce se îngroapă în “iubiri” plate, banale, obositor de triste? Şi cum reuşesc să mai iasă nevătămaţi din ele? Mai pot? De fapt, încearcă? De ce preferă să se complacă, deşi asta îi face nefericiţi, când pot să caute, să îşi dorească mai mult, să aştepte ceva mai bun?

Am văzut, de-a lungul timpului, mai multe perechi de complezenţă decât mi-aş fi dorit. Oameni tineri, însă îmbătrâniţi sub povara unor relaţii acceptate pentru că “oricum, e mai mult decât nimic, e mai bine decât deloc”. Le citeşti nefericirea în ochi, le simţi apăsarea, le miroşi frustrarea. Ies cu prietenii comuni şi-şi evită privirile, dar se iau rapid de mână când se întâlnesc cu amici nevăzuţi de luni bune. Aparenţele, asta contează cel mai mult. Contează mai puţin că abia-şi mai vorbesc în drumul spre casă, că nu-şi mai glumesc la cafeaua de dimineaţă, că nu-şi mai dau sms-uri decât ca să afle dacă mai e pâine în bucătărie.

Mi-a revenit puternic imaginea asta, aseară, în timp ce realizam, la o ţigară, că vecina mea, cea pe care o transformasem acum un timp în personaj de blog, şi-a băgat picioarele în “relaţia” noastră şi nu se mai întoarce. În locul ei, spre şocul meu de vecin răsfăţat atâta timp cu un tratament special, a aterizat un ins pogorât direct din Hi5: privire fatală, alură de stăpân pe plantaţie, mutră obosită, frizură de Backstreet Boys pe la începuturi, chiloţi de macho. Trenul de Feteşti?
Se plimba aşadar prin cameră, pe când l-am descoperit eu, jumătate nehotărât, jumătate nemulţumit, un pic mirat că nu găseşte un geam în care să-şi verifice gelul.

12 fumuri (ale mele, nu ale lui) mi-a luat să mă întristez şi mai mult. Şi nu doar pentru că s-a dus dracului spectacolul topless de seară cu seară, ci pentru ce-am văzut dincolo. Hi5 de vizavi îşi adusese şi o stăpână în casă, şi, evitându-se împreună cu graţie, scotoceau, fără graţie, printre paporniţele inscripţionate cu Leonardo din bucătărie. Descărcau nişte borcane cu zacuscă, probabil. Nu-i nimic în neregulă cu zacusca, Doamne fereşte, însă mie îmi pare începutul sfârşitului dacă ajungi să o cari în sacoşe de la Leonardo.

Au mai apărut în peisaj un suport de rufe, trei geamantane, vreo câteva pături, un teanc de vase. Lipsea ceasul ăla de perete care seamănă cu un ceas de mână şi tabloul era complet. Apoi, bărbatul i-a întors, şi la propriu, spatele femeii. “WTF, ţi-am făcut rost de casă, treci şi fă curăţenie!” N-a spus-o el, dar o striga prin toţi porii. El s-a apucat să verifice aragazul şi pereţii, cu un aer foarte cult. Şi l-a păstrat şi când s-a apucat să facă biluţe. Între timp, his lady s-a ocupat cu aranjatul iatacului. Nesigură, încruntată, mult prea îmbrăcată pentru o seară în doi, semn că-şi machia complexele, “ştii, nu eşti ce-mi doream să fii” – style. Nici urmă de felina cu picioare lungi şi şnur subţire.

N-am văzut tot anul ăsta ceva mai dezolant şi mai trist. I mean, dincolo de zacuscă şi de Leonardo, asta-i tot ce puteţi? O garsonieră cu chirie, un aragaz, o pătură, şi gata? This is it? Nicio privire, ce să mai zic de îmbrăţişare, în 12 minute?  O singură intersectare, şi aia când ea, neatentă că-şi verifica telefonul de (cel puţin) 12 milioane (cât o fi suferind ca să-l achite?), n-a observat că el gândea strategii pentru viitor în mijlocul drumului?

Cred că n-o să mai mănânc zacuscă o vreme.

Ombladon – Dacă pozele ar vorbi

Bun. Pusei nişte lucruri la timp cât fusei absent, nu mă mai certaţi Înţeleg că lumea vrea să scriu, nu să enumăr cifre, dar eu ce să fac, cineva trebuie să le enumere şi p’alea…

Între timp, cele trei mari iubiri pomenite anterior au evoluat diferit. Vecina-porno s-a făcut nevăzută, Craioviţa s-a făcut una cu pământu’, iar Libertatea punct ro s-a făcut mare de tot. Cea mai mare. Atât de mare încât m-a acaparat cu totul. Nu-i nimic, îmi revin.

Meanwhile, m-am decis că e cazul să mă joc şi pe Twitter. Aşa că… let’s play, urmează vremuri frumoase!

Finally, I can feel The Rhythm

S-au afişat rezultatele SATI pe luna ianuarie, iar libertatea.ro îşi continuă creşterea spectaculoasă. Este prima lună în care trecem de pragul psihologic de 1.000.000 de vizitatori unici, performanţă care ne plasează pe primul  loc în clasamentul site-urilor de publicaţii şi pe locul doi în cel al site-urilor de ştiri/mass-media, după Realitatea.net.

Top site-uri mass-media ianuarie 2008:

1. Realitatea.net 1.106.027 unici……. 3.505.490 vizite…….  23.557.083 afişări
2. Libertatea.ro  1.010.947 unici……. 4.562.410 vizite……. 27.691.573 afişări
3. Gsp.ro                  927.649 unici…….. 7.544.266 vizite ……  21.927.286 afişări

Libertatea.ro în ultimele cinci luni:

Septembrie 2008…. 703.069 / 3.265.098 / 22.620.007
Octombrie 2008….  877.869 / 4.077.419 / 26.372.623
Noiembrie 2008 …  884.697 / 4.065.841 / 24.409.644
Decembrie 2008 … 872.201 / 3.775.794 / 21.581.897
Ianuarie 2009 …     1.010.947 / 4.562.410 / 27.691.573

În principiu, treaba merge simplu, totul întru numele new media. Libertatea dă o exclusivitate, restul presei rămâne cu gura căscată. După câteva momente de uluială, ăia mai deştepţi de la site-urile care n-au mirosit subiectul dau semne de revenire: “Păi, hai să o luăm şi noi! Şi zicem acolo, la final, că Libertatea a scris şi a dres”.

Mă, deci pe cuvântul meu de onoare că e de tot rahatul.

Exemplu concret: Interviul cu Bogdan Rădulescu. Dăm noi prima parte a interviului luni, repede-repede, Apropo.ro (încep să înţeleg creşterea lor spectaculoasă în trafic) ia o halcă zdravănă din text şi dă link. Dar nu pe libertatea.ro, ci pe… www.showbiz.ro (un “serviciu apropo.ro”), unde mai apare altă bucată zdravănă din text. Plus poza omului. Nu-mi amintesc să fi întrebat pe cineva de aici dacă au voie.  Când, la final, apare, în sfârşit “citeşte pe libertatea.ro”, nu se mai poate pune link, că deh, e greu să arăţi sursa originală.

Dar nu doar apropo.ro. Să mai căutăm. Ce se întâmplă doctore? Şi voi? Aa, cum, şi aici la fel? Sursa: www.showbiz.ro.

Nu e prima oară când site-urile MediaPro fac asta. Cu www.stirileprotv.ro ne-am obişnuit deja. Se întâmplă zilnic. Problema nu e neapărat că iau de la noi, ci felul în care o fac. Ia uite aici. Ştirileprotv.ro dau subiectul, citând Mediafax, care de fapt făcea revista presei de la Libertatea. Uneori, se întâmplă să fie integrat şi apropo.ro sau, după caz, sport.ro în schemă. Niciodată însă sursa originală.

Dacă voi faceţi d’astea, ce pretenţii să mai ai de la restul agregatoarelor?  A, stai, de la ăştia oricum n-ai ce cere. Fură ca-n codru, tot ce apucă. Scuzaţi-mă, ştiu că sunt penibil aşteptând să se întâmple ceva normal…

P.S. In other news, www.libertatea.ro tocmai ce traversează o săptămână senzaţională. Am sărit  la 153.476 vizitatori, luni, 26 ianuarie , zi urmată de un 150.973 (marţi) şi un 147.479 (miercuri).  E noul nostru best-of, la mai bine de 15.000 de vechea performanţă, un salt fabulos, pe care aproape că nu ştiu cum să-l mai cataloghez. Şi când te gândeşti că, atunci când am început, în septembrie anul trecut, aveam 90.000 pe zi…

Tot mă ceartă toată lumea că nu mai scriu decât când pică recorduri la libertatea.ro, aşa că mă gândesc să le mai dau un motiv

Aşadar, în cel mai pur stil de PR, să anunţăm lumea că s-a ajuns la inevitabil. One way or another, libertatea.ro a ajuns pe primul loc în SATI, pe mass-media, în ceea ce priveşte clienţii unici absoluţi, depăşind, în săptămâna 12-18 ianuarie, până şi gsp.ro, liderul tradiţional al acestei categorii! Noi, 396.354 de unici, gsp, 384.500. La afişări, treaba e mai clară: 6.688.827 vs 5.127.821.

“Liderul” de pe decembrie al site-urilor de ştiri, realitatea.net, (între timp, observ la Orlando că segmentul s-a limitat la ştiri quality) are 363.738 pe ultima săptămână.

Pentru Libertatea.ro, săptămâna trecută a fost cea mai bună din istoria site-ului. Comparativ cu ultima săptămână de dinaintea de relansarea din septembrie 2008, creşterea a ajuns la 50% (cifre SATI).

Şi încă una absolut demenţială de la Libertatea: mâine, cel mai bine vândut ziar din ţară sărbătoreşte numărul 6.000, ocazie cu care Libertatea se distribuie gratuit într-un tiraj de 1.000.000 de exemplare!

Aşa. Dacă vreţi să citiţi chestii cu adevărat drăguţe, intraţi aici

Sophie Ellis Baxter – One way or another

Just run…

Am ştiut că va fi o zi bună de azi-noapte, când am celebrat schimbarea de oră cu o ţigară întârziată pe geamul din bucătărie. Şi am văzut-o. Vizavi, era ea, vecina. La ora 4 pentru unii, 3 pentru alţii mai grăbiţi, bruneta de 20 şi ceva de ani meşterea dezbrăcată prin casă. Are fata asta o viteză uimitoare. Muta vasele, făcea ordine, vorbea la telefon, îşi aranja tricourile, îşi plimba mâna prin păr. Cu graţie, sper că m-am făcut înţeles.

Steaua lui octombrie 2008 face la fel ca femeia dezbrăcată din blocul de vizavi. Îi lipseşte doar eleganţa, savoarea, pielea roză, mişcările de felină, imaginea şi vârsta. În rest, le are pe toate.

Se trezeşte gospodăreşte cu noaptea-n cap, îşi suflecă mânecile şi se apucă să dea cu mopul pe gresia din sufragerie. Contează mai puţin că ora e nepotrivită. Ca într-o poveste cu monştri hidoşi însă, gunoiul nu dispare sub preş. Ba, aparent inexplicabil, apare tot mai mult, tot mai mult, până dă peste. Cu 3-5 cm peste, cam ăsta-i scorul. Crede că nu îi vede nimeni formele dizgraţioase, deşi câteva zeci de mii, pardon, mii, o spionează din peluză, iar alte câteva sute de mii de voyeuri de vreme bună aşteaptă cu înfrigurare cronica pe forumuri.

N-am suportat niciodată Steaua, ba, uneori, am urât-o în egală măsură cu Dinamo. Discret, când rămâneam singur cu ea în cameră, îi recunoşteam, înghiţând în sec, şi cu falsă sinceritate, realizările. Acum însă, dacă aş surprinde-o goală la 4 dimineaţa, i-aş striga să tragă dracu draperiile.

Loredana – Femeia ta

I’m wondering… ce faci, ce-ai vrea să faci, la ce te gândeşti… dacă te gândeşti… dacă zâmbeşti, cum zâmbeşti, dacă ai vrea să zâmbeşti… Dacă te uiţi, pierdut, în zare, dacă te uiţi, pur şi simplu, dacă uiţi… Dacă ţi-e dor, dacă dorul doare, dacă doreşti… Dacă aştepţi, dacă mai aştepţi ceva, dacă eşti aşteptată… Dacă auzi, dacă ai auzit.. Dacă simţi, dacă ştii, dacă vrei să ştii, dacă…dacă…dacă…

Libertatea.ro, a început săptămâna a cincea de după relansare. Timp în care am reuşit să depăşim câteva borne istorice pentru site. Am îmbunătăţit de şase ori recordul site-ului, ultima oară, joia trecută, urcându-l la 123.227 de vizitatori. Am depăşit 700.000 de vizitatori pe săptămână, cu aproximativ 150.000 mai mult decât “înainte”, toate astea aducându-ne destul de aproape de primele cinci clasate în trafic.ro, grup aproape intangibil până acum o vreme. Iar azi am mai trecut o ştachetă, importantă pentru noi, tot în premieră absolută pentru site: peste 1.000.000 de afişări într-o zi! Toate astea nu s-au mai întâmplat până acum la libertatea.ro.

Mulţumesc, copii! Ştiţi voi de ce!…

Există persoane care se ocupă cu refreshatul vieţilor celor din jurul lor. Habar n-am dacă asta-şi propun, dar mă şi enervează. Apar în lumea ta neinvitaţi, deschid larg ferestrele, te dau un pic peste cap, te scutură de praf, îţi schimbă perspectivele, se fac că nu s-a întâmplat nimic, şi-şi văd mai departe de viaţă, ca şi cum, te-ai prins, nimic nu s-ar fi întâmplat.

Culmea, mai au şi pretenţia că nu au făcut nimic special, că n-au niciun merit. Un pic mironosiţi, aşa, ştii? Dar nu mironosiţi-mironosiţi, doar un pic mironosiţi. Pe urmă, când îi tragi de mână, se uită la tine miraţi, cu ochii plini şi un pic machiaţi cu regrete, ca şi cum ar vrea să spună că misiunea lor s-a terminat, când de fapt abia începe, că de aici trebuie să pui punct, în loc de puncte-puncte…

Nu ştiu tu ce zici, însă eu, data viitoare când o să prind un astfel de personaj, am să-i fur elasticul de păr. De tot.

Morcheeba – Friction

De care uitasei că există. You stop and stare, te chinui să le prelungeşti, în loc să apuci să te bucuri de ele. Tragi de timp, zâmbeşti stângaci, te gândeşti că vei apuca să scrii ceva banal şi cifrat despre asta, later, când vei fi cântărit şi filtrat senzaţiile, stările. Emoţiile. Când, de fapt, trebuia să te fi bucurat de ele ca de un lucru simplu. Ca atunci când stai şi admiri, buimac şi inocent, stropii ridicol de mici de pe o roşie proaspăt spălată..

Cea mai frumoasă zi

E 2.18. La 2.08, după mici emoţii, s-a urcat noul site Libertatea. Doamne-ajută!

Later update: Deşi a mers foarte greu în primele ore ale dimineţii, site-ul era cît pe ce să-şi doboare propriul record, încă din prima zi de la relansare, oprindu-se pînă la urmă la 106.418 de vizitatori. Iar feedback-ul primit este foarte pozitiv

Şi mai later update (joi, 25.09): Îmbucurător început. Am bătut recordul site-ului, din a treia zi (110.489), si după patru zile, conducem în top creşteri, secţiunea media. Nu e mult, dar e frumos

Alina, Iulia, Magda, Melania, Oana, Andrei, Bogdan, Dănuţ, Dragoş, Răzvan, Vince… Vă mulţumesc că v-aţi băgat în asta alături de mine. Poate n-au fost neapărat cele mai frumoase clipe, însă în mod cert sînt unele greu de uitat… Şi n-au trecut decît două luni, şi tot ce vreau acum, într-un moment în care senzaţiile sînt ciudate şi amestecate, e să mai treacă multe, multe…pînă vă plictisiţi Sînteţi nişte copii frumoşi şi formaţi un grup frumos. Continuaţi să fiţi aşa. Şi, indiferent ce se va întîmpla, feel free to feel…