Hai

Aşa. V-am văzut şi pe voi, şi pe voi. Relansaţi, reinventaţi, reparaţi. Hai, vă aştept în iarbă, să vedem ce putem fiecare. Eu şi cu ai mei.

Run baby…

Just run…

Chiar dacă

I’m wondering… ce faci, ce-ai vrea să faci, la ce te gândeşti… dacă te gândeşti… dacă zâmbeşti, cum zâmbeşti, dacă ai vrea să zâmbeşti… Dacă te uiţi, pierdut, în zare, dacă te uiţi, pur şi simplu, dacă uiţi… Dacă ţi-e dor, dacă dorul doare, dacă doreşti… Dacă aştepţi, dacă mai aştepţi ceva, dacă eşti aşteptată… Dacă auzi, dacă ai auzit.. Dacă simţi, dacă ştii, dacă vrei să ştii, dacă…dacă…dacă…

F(r)iction

Există persoane care se ocupă cu refreshatul vieţilor celor din jurul lor. Habar n-am dacă asta-şi propun, dar mă şi enervează. Apar în lumea ta neinvitaţi, deschid larg ferestrele, te dau un pic peste cap, te scutură de praf, îţi schimbă perspectivele, se fac că nu s-a întâmplat nimic, şi-şi văd mai departe de viaţă, ca şi cum, te-ai prins, nimic nu s-ar fi întâmplat.

Secundele

De care uitasei că există. You stop and stare, te chinui să le prelungeşti, în loc să apuci să te bucuri de ele. Tragi de timp, zâmbeşti stângaci, te gândeşti că vei apuca să scrii ceva banal şi cifrat despre asta, later, când vei fi cântărit şi filtrat senzaţiile, stările. Emoţiile. Când, de fapt, trebuia să te fi bucurat de ele ca de un lucru simplu. Ca atunci când stai şi admiri, buimac şi inocent, stropii ridicol de mici de pe o roşie proaspăt spălată..

Something only we know

Ea a trecut bine de 20 de ani, e inalta, mereu trista, cu o multime de posibilitati si tot atitea schimbari de stari. Isi cauta zilnic un motiv sa spere la binele de altadata. Sau de niciodata. Se supara dimineata, se infurie la prinz si zimbeste voios seara. Crede ca e singura, cind nu e, crede ca face rau, cind face bine, crede ca zimbeste, cind se incrunta, crede ca mai sint sanse, cind nu sint.

El abia a trecut de 20 si ceva de ani, e tot inalt, mereu senin, aproape candid. Nu stie sa fie trist, e un copil care tinjeste sa ramina cu suflet de copil, dar sa iubeasca la fel ca un matur. Straluceste dimineata, te prinde in vreje la prinz si te cucereste pina seara. Crede ca e placut, si este, crede ca raneste, cind alina, crede ca e rece, cind e cald, crede ca e naiv, cind e un model, crede ca zimbeste, cind aprinde constelatii.

Ea nu stia ce trebuie sa faca si de ce era acolo. Cauta motive sa spere. E lucrul pe care stie sa-l faca bine. Cauta o sclipire. Sau un drum nou. El era deja acolo, stia ce trebuie sa faca, mereu stie. El n-avea nevoie de motive. Spera oricum. Doar e un copil. El pornise deja pe un drum nou. Ce ghinion! Ea intirziase. Mereu ajunge tirziu.
Ea il admira tacuta, ii admira spiritul, ii sorbea ochii, se surprindea cautindu-si motive sa fie in prezenta lui. Se surprindea imaginind scenarii, toate cu happy end, se surprindea indragostindu-se in fiecare secunda, inexplicabil, caci sint atit de diferiti, inevitabil, caci asa era si nu putea fi altfel, decit inevitabil. Ea stia ca n-o sa fie fericiti niciodata impreuna, insa isi vinduse viitorul pentru citeva secunde nebunesti de prezent. Simtea ca n-o sa fie cazul sa regrete. Chiar, o sa regrete?

El o priveste, tot tacut. Ii admira pasiunea. Si o priveste cum pleaca.

Noaptea cind octombrie e inselata

Intr-o vreme in care ploile sint dese si prietenoase, iar, aparent fara nici o legatura, coridoarele sint lungi si parasite, intr-o vreme in care florile sint rare, iar motivele ca sa le cumperi sint inexistente, intr-o vreme in care ti-e teama sa zici “saru’mainile” in lift pentru ca risti ca femeile sa se uite ciudat la tine, intr-o vreme in care paranoicii umbla liberi pe strazi cu pantofi uritzi in picioare, iar f5-ul nu-ti mai serveste la nimic cind cafeaua nu e tare si fata care ti-o aduce nu-ti zimbeste, nu mai vreau decit sa ma usture din nou ochii de la albul zapezii.

Robbie Williams – Baby girl window