Adrian Ţoca

Cind e mai greu sa te bucuri pentru tine, e infinit mai placut sa te poti bucura pentru altcineva. Exista acolo undeva, citiva oameni care isi pot pune amprenta asupra destinului, al lor si al altora, ca si cum ar fi cel mai firesc lucru din lume. Am norocul ca unul dintre acei oameni, atit de putini, sa-mi fie mai apropiat decit as fi meritat, probabil, in multe situatii :) Viata a avut, astazi, rezervat pentru el, cel mai grandios eveniment pe care un om il poate trai: un copil.

Sint fericit pentru tine, si iti doresc sa fie mai destept si mai special decit esti tu. Aparent imposibil, dar, cunoscind-o pe mama lui, practic inevitabil!

26-year-old romanian international Adrian Toca is set to join romanian media giants Libertatea, well-informed sources confirmed for this blog, ending months of speculation regarding his future. Toca is believed to have agreed terms with the team, and will join them in the first day of the transfer window, july 1.

Coming as a free player, after he quit ProSport for the second time in his career days ago, Toca is said to be thrilled about his move to Pipera-Stadium. “Obviously, it’s a dream move. I cannot be more happier”, he said, after the papers were finally completed. “I feel like having a great chance here. Teaming up with a lot of great players, playing for a big club, which certainly have a big chance to win the title, it gives me a whole new perspective. It’s great!”, a delighted Toca said, while refusing to give details about his contract details. (more…)

Postul lui Catalin m-a inspirat, dar m-a inspirat tirziu. Asa ca am scris mai intai la el, in comentarii, prostioara pe care o sa o scriu si mai jos.

Fraza asta - “înainte de a se năpusti iar amândoi în direcţia din care veniseră”… Imi suna foarte… hm, imi suna a la “Toate pinzele sus!”, adica foarte dragut.

La urma urmelor, cam asta am fost p’acolo. Niste marinari de toate culorile, adunati din te miri ce colturi (ale presei), urcati pe “Speranta”, platiti cu icosari putini si hotariti sa gaseasca Tara de Foc. Am avut si Martini Stricland-zi, si pirati, l-am avut si pe Spanu, am avut si Adnane Doar Pierre Vaillant n-a prea aparut. Pina la urma, ne-au facut alcalufii de petrecanie… Dar a meritat expeditia. Intr-un final, va ramane doar o poveste marinareasca.

La un an dupa, sintem cu totii mai bine. Asta e cel mai important.

Pentru cine nu stie cum e sa fii tradat, parasit sau inselat de fiinta iubita exact atunci cind ti-e lumea mai draga, dar ar vrea sa stie, solutia e simpla. Tineti cu Craiova! Ceva de genul ala m-am simtit acum niste ore, la Dinamo-Craiova 4-4, dupa 3-0 noi si mai ales la 4-3 ei. Ca 4-4 nu m-a mai interesat. Ca atunci cind o vezi la film cu altul. Si lumea voastra iti cade in cap doar tie.

Cind totul iti merge perfect, nu astepta sa se termine. Cind toate miscarile ti se leaga, nu incerca sa schimbi nimic. Cind orice iti pui in cap chiar se indeplineste, nu te minuna ca prostul. Cind ai noroc, nu cauta motivul. Cind pina si vinzatoarea iti da restul pina la ultimul ban, nu fii surprins. Cind ai parte de cele mai misto trei zile din an, si culmea, mai vin si legate, nu te mai gindi la ce urite au fost altele. Cind traficul toaca nervii unui Bucuresti intreg, iar tu ajungi ca prin minune exact la timp, cind era mai important ca oricind sa ajungi, nu te mai gindi ca oricum e un caz singular si ca n-o sa se mai repete. Cind toate se aseaza dupa pofta inimii, nu te inchide in casa ca sa iti savurezi victoriile si nu lasa clipa sa treaca. Profita, ride the wave! Altfel, totul o sa redevina fucked-up mai repede decit ai fi crezut ca e posibil. C’asa-i in tenis!

Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. (more…)

M-am uitat in seara asta la un episod din Ally McBeal, pe ProCinema. Ally are drept client un pusti bolnav de leucemie, care vrea sa-L dea in judecata pe Dumnezeu, pentru ca nu vrea sa moara. Intre ei se stabileste o legatura speciala, iar copilul ii spune ca ar putea fi ingerul ei pazitor. Dupa ce, in cele din urma, el moare, Ally realizeaza, confesindu-se lui Billy, ca sint foarte putini cei ce au sansa sa se uite in ochii ingerului lor pazitor.

Mi-e dor sa pot sa fac si eu din nou asta. Mi-e dor sa iti povestesc ce prostii mai fac. Mi-e dor sa te string in brate. Sa ma pling tie. Mi-e dor de palma aia pe care mi-ai dat-o in clasa a patra, cind nu te-am anuntat ca intirzii seara acasa. Mi-e dor sa ma dai afara din bucatarie cind ma bagam unde “nu-mi fierbe oala”, cum spuneai tu. Mi-e dor sa ii spui lui tata ca nu merit atitea cadouri. Mi-e dor sa te certi cu el tinindu-mi partea. Mi-e dor sa vii la mine, plecat de acasa, sa vezi cum se descurca baiatul. Mi-e dor sa-mi gatesti. Sa-mi speli. Sa-mi aranjezi lucrurile. Sa-mi ordonezi viata. Sa-mi luminezi viata. Sa-i dai sens. Mi-e dor sa iti aduc o floare de ziua ta. Doamne, ce putine ti-am adus! Si ce multe erau atunci, ultima oara!

Dar cel mai dor imi e sa pot sa iti spun ca mi-e dor de tine. Si mi-e dor sa pot sa pling din nou de dorul tau.

La multi ani, Mama!

Evident, domnul Nicolae Bara a decis sa inchida, in cele din urma, si site-ul www.spt.ro. Site-ul pe care m-am chinuit sa-l relansez in aprilie, si al carui redesign adunase numai pareri de bine. Mersi din nou Bradut si Ionut pentru eforturile uneori supraomenesti facute. Voi continua sa sustin, pina la capat, ca, daca ar fi avut o promovare asa cum ar fi meritat, acel nou www.spt.ro ar fi ajuns lejer intre primele trei site-uri de sport din .ro. Iar domnul Bara si-ar fi scos bani frumosi. Dar site-ul pe care l-am facut n-a avut norocul asta. Asa ca, in acest moment, daca incerci sa-l accesezi, duce la www.frigotehnica.ro, firma preferata a sefului de la UTA.

De fapt, site-ul a fost inchis definitiv dupa ce un fost angajat care stia parola a postat, vreme de jumatate de ora, un text de genul “pe Elton dati geamantane / redactorii mor de foame”, aluzie la transferul brazilianului Elton la UTA, si la faptul ca mai multi ziaristi au ramas fara salariile din ultima luna.

Pina la momentul cu pricina, actionariatul Frigotehnica inca studia posibilitatea de a pastra  on-line www.spt.ro, care urma sa devina site-ul radioului Sport Total FM.

Sint in vacanta de doua saptamini. Da, intre timp s-a inchis Sport Total. Spre surpriza multora, spre bucuria altora. Prefer sa nu comentez prea multe acum, ma chinui de doua saptamini sa decid daca sa scriu un post cu detalii amanuntite despre ce s-a intimplat cu adevarat la fostul ziar al deputatului Bara. Prefer sa mai amin momentul, oricum s-au intimplat lucruri mai importante intre timp, lumea nu sta sa plinga SPT-ul. Si bine face. Am ajuns, intr-un final, la concluzia ca e infinit mai bine ca s-a intimplat asa. A nu se intelege ca nu m-a durut, sau ca nu mi-a pasat. Nu. Doar ca e mai bine ca, pina la urma, s-a intimplat asa.

Am plecat din redactie, pe 15 mai, cu o plasa de nimicuri, cu un print in mina si cu doi ani de amintiri absolut senzationale. A fost, fara doar si poate, cea mai tare experienta a vietii mele, si in mod clar, n-o sa o regret vreodata. Mi-am asumat intotdeauna decizia plecarii de la ProSport, din urma cu doi ani. Spre surprinderea mea, exista si acum oameni care au reusit performanta sa gaseasca motive de bucurie in inchiderea Sport Total. Revenind la plecarea de acum doi ani, a fost o decizie suta la suta gresita, una dintre putinele mari greseli pe care le-am facut in cariera mea, dar care, in timp, s-a dovedit a fi o mutare suta la suta inspirata. Va suna a contradictie? Nu e. Ceea ce initial a fost a stupid thing to do s-a transformat, pe parcurs, in cea mai tare poveste de viata. Am cunoscut oameni realmente fabulosi la Sport Total. Am invatat alaturi de ei. Am plins alaturi de ei. Am ris alaturi de ei. Am trait, cu totii, clipe imposibile. Dezamagiri. Sperante. Cafele. Mii de tigari si de visuri. Tigarile si visurile au, uneori, foarte multe chestii in comun. Se sting repede. Ca intr-o familie, ne-am suportat unii altora gafele, dobitoceniile si situatiile compromitatoare. Dar am impartit, la fel de frateste, si zimbetele, sandwich-urile si fisele de cafea. Uneori si secretarele. Asta e. Ma gindesc ca s-ar putea face lejer un film de real succes cu episoadele cele mai elocvente din acesti doi ani. O sa credeti ca exagerez. Nu, deloc. Poate ca o sa povestesc, pe parcurs, citeva dintre ele. O sa ma credeti atunci.

Am un mare multumesc pentru toti prietenii mei de acolo, pentru toti cei care au muncit fie si citeva zile la acest ziar, pentru toti cei care au crezut, o zi, o luna, sau pina la capat. Pina in ultima zi. Zi in care a trebuit sa anuntam 30 de oameni ca nu mai au serviciu. Sau ca nu si-au primit banii. Nici unul dintre ei nu merita socul asta. Multi dintre ei si-au neglijat familiile, si-au dedicat tot timpul liber, au renuntat la oferte mai bune, doar ca sa stea la Sport Total. Incep sa inteleg sirul de reclame la Mastercard. Unele clipe sint nepretuite. Sint convins, aceste amintiri nu tin de foame pentru nici unul dintre oamenii care sint fara serviciu acum. Dar la fel de convins sint ca nici unul dintre ei nu regreta. A fost o aventura frumoasa, terminata, pina la urma, previzibil. Te feresti de diverse obstacole de pe drum, si, pina la urma, iei in brate un pom pe care l-ai zarit de doi kilometri. Erai convins ca o sa te feresti de el, asa-i? Si totusi, la reconstituire, se va gasi un destept de pe margine: “Avea, ba, timp sa se fereasca!”
Un singur sfat, pentru toti colegii: A fost frumos. Dar sa nu mai mai repetati niciodata experienta!

Fan mare al lui Mitea :), Bradut Ulmanu mi-a aruncat manusa pentru o discutie pe messenger despre ce s-a mai intimplat pe la Sport Total, despre radio, despre blogurile fotbalistilor si despre viitorul site-ului. Ce a iesit, gasiti aici. Si ii multumesc lui Bradut pentru idee.

Uf….In sfirsit! Acum citeva zeci de secunde au fost urcate pe site blogurile SPT. Un pas cit se poate de normal pentru un ziar de sport, la care ma bucur ca am participat din plin. Sint multumit de ce a iesit, chiar am impresia, fara sa trag spuza pe turta noastra, ca au ceva in plus. Sa fie cu noroc!

Asadar. Sint sapte la numar, nu au fost lansate pe o platforma separata, ci sint integrate pe www.spt.ro. Eu le-as imparti in doua categorii. E simplu de observat de ce.

Andrei Balan. Redactorul sef al Sport Total. Ceva ma face sa cred ca va fi fierbere mare acolo la el
Radu Banciu. Nu mai are nevoie de nici o prezentare. Dupa multi cel mai bun comentator sportiv din tara. Inca inainte de a fi gata totul, a burdusit zdravan sectiunea “oheme”. Adica Marseille, marea lui dragoste. In vara, la Turul Frantei, va fi interesant. Pentru mine, blogul lui Banciu era la fel de inevitabil precum ultima despartire dintre Prigoana si Bahmuteanca.

Doru Gheorghiu. Redactor-sef adjunct SPT. Ma bate la cap de doua saptamini cu “hai odata!”. Imi place mult, mult de tot prezentarea pe care si-a facut-o. Merita sa ii citesti rindurile.
Inventatorii fotbalului international. E…aici e ceva aparte. Este un blog la care presteaza trei persoane. Adica eu, Catalin Apostol si Gabriel Cimpoiasu. Impreuna formam departamentul de f.international de la SPT. Lucram impreuna de atita timp, incit ne-am plictisit unii de altii. Ii visez barba lui Apostol si la 5 dimineatza. Cosmar, evident Revin. Blogul va fi ceva inedit, dedicat in intregime unei nise care are destui fani. La Andrei, Radu si Doru vor fi opinii, polemici, la noi o sa fie informatie. Placuta, cred eu. Cit despre numele blogului, va las sa descoperiti singuri de unde vine. Cu injuraturile de rigoare

Surprizele vin acum…

Nu ne-am oprit doar la bloguri de redactie. Asa ca o sa avem trei invitati speciali si permanenti. Carora le multumim pentru ca au intrat in jocul nostru si ca au acceptat invitatia.

Este vorba de Ciprian Marica, George Ogararu si Nicolae Mitea. Dap, e adevarat!! Le-a placut ideea si ne-au asigurat ca vor face tot posibilul sa interactioneze cit mai mult cu cei care le vor pune intrebari. Vor vorbi despre viata de zi cu zi, despre echipele lor, reusitele lor, despre cum e sa fii fotbalist profesionist, cum e sa suporti o presiune imensa zi de zi. In masura timpului, o sa fie prezenti destul de des pe www.spt.ro. GSP a avut ceva similar cu Steluta Luca si Gabi Torje, dar cei trei sint primii fotbalisti romani, si inca unii extrem de valorosi, care au blog. Asadar, sa-i vedem!
Ok, atit. Deocamdata!

Ok, a doua perioada de tacere prelungita din istoria acestui blog ia sfirsit in mod oficial acum Si pregatesc un anunt important pentru tara Fitzi pe faza!

mda, am lipsit o vreme de pe aici. Din motive obiective, subiective si intentionate, kind of. Oricum, n-a fost o perioada prea stralucita, asa ca mare lucru n-as fi avut de spus. Intre timp, am ramas in urma cu o multime de lucruri, ma simt ca intr-un interminabil stand-by neprogramat, parca as fi un urs care hiberneaza atunci cind s-ar presupune sa caute hrana. Astept…

Miine apare numarul 400 din Sport Total. Sint aici de la primul. O bucatzica de viata…

Cum am zis in postul precedent, Narcis Drejan, de la Pro Sport de Oltenia, are blog. Nu asta e insa amanuntul cel mai important. Importante sint niste chestii care ne leaga pe noi:

- Cind eram eu la Cuvintul Libertatii, iar el, debutant la Editie Speciala, ambele din Craiova, ne-am cunoscut dupa ce i-am trimis mediafacse pe e-mail (Editie n-avea abonament pe atunci). Mediafacse, adica bucati de stiri de pe Mediafax, logic.

- Pe urma, am venit si eu la Editie si am debutat scriind impreuna o avancronica pe Liga Campionilor. Eram topit de importanta momentului.
- Adrian Mititelu, da, actualul patron al Craiovei, avea obiceiul sa ceara oameni de serviciu peste noapte in redactie. Cineva a avut ideea geniala sa se stea in doi, baiat-fata. S-a tras la sorti parca. Eu si cu Narcis am fost singurii care am avut ghinionul (s-a dovedit pe urma a fi noroc) sa nu ne alegem cu cite o fata si am picat impreuna. Am rupt calculatoarele si boxele in doua noaptea aia.

- Mai tirziu, Editie Speciala a fost primul ziar local cu un supliment de sport. Ne-am facut birou separat si am devenit stat in stat acolo. Regi eram, pina si Mititelu isi pierde din alura cind intra la sport.

- Narcis, de bidon si de IMSetter chiar nu mai povestesc, las`o asa

- Cind Mititelu l-a dat afara pe Nicu Dolea, ne-a pus pe noi doi sefi interimari. Aveam cam 20 de ani si credeam ca viata e usoara. Saracu` nea Nicu, a crezut mult timp ca noi doi l-am lucrat.

- Pe urma, a venit si George Paunescu la noi si am format cea mai tare tripleta din istoria presei locale. Asa cum zice si Narcis aici, mincam parizer in spate, la PSD, care PSD era zid in zid cu redactia noastra. Ne stringeam vreo trei-patru, cumparam de 100 de mii parizer si cola, si eram fericiti.

- Cu George sef, ne-am mai linistit si noi un pic. Gesturile si expresiile capatate impreuna mi-au ramas insa mult timp intiparite pe creier. Cind am ajuns la Pro, mai tirziu, imi venea sa-i iau pe aia de urechi, si sa ma bat cu ei cu ziarele, asa cum ne prosteam la ESO.

- Diminetile de atunci erau geniale. Noi doi veneam pe la 9-10, si pe urma, pina pe la 2, bateam recorduri la Championship Manager. Dupa 2, eu m-apucam si scriam “Vocea Cititorului” (normal ca e scrisa de ziaristi :D) si pe urma ziceam ca “gata, am muncit si astazi”. Seara, mergeam si ne trosneam in Eden si faceam planuri sa cucerim Bucurestiul.

- Din siguranta si comoditatea pe care numai valoarea ti-o da, Narcis n-a avut nici o jena in a se lua la harta si cu Mititelu. De nervi, Big Maity i-a aruncat cu ziarul in fata, dar Drejy cistigase oricum duelul. Fara emotii.

- In zilele de dupa 24 martie 2003, cele mai negre din viata mea, Narcis a mobilizat toata redactia si au venit sa-mi ridice moralul. Am fost impresionat pina la lacrimi.

- N-am vazut om mai innebunit dupa femei ca Narcis. Hai, recunoaste, pusesei ochii si pe femeia aia de serviciu (aia tinara). N-a iertat nimic.
- Tine cu Craiova mai abitir decit oricine, desi in acelasi timp, vorbeste foarte bine ungureste. Bizarerie, deci.

- N-a fost de acord cu nici o relatie dintre toate pe care le-am avut eu de cind il stiu pe el. Da` cu nici una. Tacea lung si se uita la mine neincrezator. Insa nu comenta decit cind incepeam eu sa admit ca “it`s over”.

- Cind se apropia plecarea mea la Bucuresti, incepusem alta traditie. Chefurile denumite generic “Puiul gatit de Tocky”. Intr-o zi, a cistigat el un butoi cu Carlsberg la o promotie. Am carat butoiul ala pe jos, de pe “Caracal” pina in “1 Mai”, pe o caldura de 40 de grade. A urmat un chef de pomina. Cred ca pleca George la ProSport.

- Cind am plecat si eu, mi s-a rupt inima ca a ramas singur acolo. Se terminase totul. Am impresia ca nici n-a iesit dupa mine sa ma conduca I-am zis de 40 de ori sa vina in Bucuresti. A ramas in Banie, si s-a reunit cu George la subredactia ProSportului din Craiova. Which means ca io sint ala din exterior acum.

Sint lucruri pe care n-o sa le uit niciodata. Care nu conteaza pentru altii si pe care le-am scris doar pentru mine. Doamne, ce inocenti eram!