Adrian Ţoca

Intr-o zi apasatoare si trista, in care disparitia lui Dobrin a condamnat Romania la neputinta si neliniste, un singur om m-a facut sa inteleg de ce Giscanul a fost intr-adevar mare.

Ilie Balaci are, de obicei, un aer inabordabil. E greu sa respiri linga el, pentru ca impune un soi de respect amestecat cu teama si pizma. Omul are greutatea pe care ti-o da geniul, aroganta pe care o capeti atunci cind tu traiesti intr-o lume pe care altii nu au cum sa o priceapa. Sigur, Ilie nu s-a chinuit niciodata sa le-o explice, mentinindu-si cu rivna o popularitate relativ scazuta.

Azi e, insa, cu totul altfel. Are un discurs cald si expresiv. Sta in picioare, dar poti sa simti plecaciunea pe care o face. Il stiai pe Balaci nesuferitul? Uite-l cit de bine isi aranjeaza cuvintele! Vorbeste despre Nicolae Dobrin, omul prin fata caruia isi aminteste ca ii era rusine sa treaca. “Vedeti, Gica era mai altfel decit toti ceilalti. Spre exemplu, daca avea o faza, si in acea faza avea 50 de solutii, o alegea pe cea mai buna si in cel mai scurt timp. Probabil ca el descoperise calculatorul cu mult inaintea noastra! A fost mare, mare de tot!”. Complimentul mi se pare colosal.

Privirea patrunzatoare, cirliontii blonzi si rebeli, vocea un pic studiata, tenta de superioritate, jocul de scena tip gangster, toate astea il reprezinta in ochii mei pe Balaci. E ca un caracter de la Hollywood, e fotbalistul despre care nu ai neaparat siguranta ca a existat, intr-atit de frumoase sint povestile despre el. Despre eroi de genul lui Ilie, am invatat de mic ca ei nu se pleaca niciodata.

Numai un astfel de personaj, probabil cel mai apropiat de epoca si de geniul lui Dobrin, are legitimitatea sa incerce sa ne explice ce-i cu Giscanul. Dumnezeu stie, nici macar Ilie nu e de condamnat daca nu a reusit in totalitate.

Sint in vacanta de doua saptamini. Da, intre timp s-a inchis Sport Total. Spre surpriza multora, spre bucuria altora. Prefer sa nu comentez prea multe acum, ma chinui de doua saptamini sa decid daca sa scriu un post cu detalii amanuntite despre ce s-a intimplat cu adevarat la fostul ziar al deputatului Bara. Prefer sa mai amin momentul, oricum s-au intimplat lucruri mai importante intre timp, lumea nu sta sa plinga SPT-ul. Si bine face. Am ajuns, intr-un final, la concluzia ca e infinit mai bine ca s-a intimplat asa. A nu se intelege ca nu m-a durut, sau ca nu mi-a pasat. Nu. Doar ca e mai bine ca, pina la urma, s-a intimplat asa.

Am plecat din redactie, pe 15 mai, cu o plasa de nimicuri, cu un print in mina si cu doi ani de amintiri absolut senzationale. A fost, fara doar si poate, cea mai tare experienta a vietii mele, si in mod clar, n-o sa o regret vreodata. Mi-am asumat intotdeauna decizia plecarii de la ProSport, din urma cu doi ani. Spre surprinderea mea, exista si acum oameni care au reusit performanta sa gaseasca motive de bucurie in inchiderea Sport Total. Revenind la plecarea de acum doi ani, a fost o decizie suta la suta gresita, una dintre putinele mari greseli pe care le-am facut in cariera mea, dar care, in timp, s-a dovedit a fi o mutare suta la suta inspirata. Va suna a contradictie? Nu e. Ceea ce initial a fost a stupid thing to do s-a transformat, pe parcurs, in cea mai tare poveste de viata. Am cunoscut oameni realmente fabulosi la Sport Total. Am invatat alaturi de ei. Am plins alaturi de ei. Am ris alaturi de ei. Am trait, cu totii, clipe imposibile. Dezamagiri. Sperante. Cafele. Mii de tigari si de visuri. Tigarile si visurile au, uneori, foarte multe chestii in comun. Se sting repede. Ca intr-o familie, ne-am suportat unii altora gafele, dobitoceniile si situatiile compromitatoare. Dar am impartit, la fel de frateste, si zimbetele, sandwich-urile si fisele de cafea. Uneori si secretarele. Asta e. Ma gindesc ca s-ar putea face lejer un film de real succes cu episoadele cele mai elocvente din acesti doi ani. O sa credeti ca exagerez. Nu, deloc. Poate ca o sa povestesc, pe parcurs, citeva dintre ele. O sa ma credeti atunci.

Am un mare multumesc pentru toti prietenii mei de acolo, pentru toti cei care au muncit fie si citeva zile la acest ziar, pentru toti cei care au crezut, o zi, o luna, sau pina la capat. Pina in ultima zi. Zi in care a trebuit sa anuntam 30 de oameni ca nu mai au serviciu. Sau ca nu si-au primit banii. Nici unul dintre ei nu merita socul asta. Multi dintre ei si-au neglijat familiile, si-au dedicat tot timpul liber, au renuntat la oferte mai bune, doar ca sa stea la Sport Total. Incep sa inteleg sirul de reclame la Mastercard. Unele clipe sint nepretuite. Sint convins, aceste amintiri nu tin de foame pentru nici unul dintre oamenii care sint fara serviciu acum. Dar la fel de convins sint ca nici unul dintre ei nu regreta. A fost o aventura frumoasa, terminata, pina la urma, previzibil. Te feresti de diverse obstacole de pe drum, si, pina la urma, iei in brate un pom pe care l-ai zarit de doi kilometri. Erai convins ca o sa te feresti de el, asa-i? Si totusi, la reconstituire, se va gasi un destept de pe margine: “Avea, ba, timp sa se fereasca!”
Un singur sfat, pentru toti colegii: A fost frumos. Dar sa nu mai mai repetati niciodata experienta!

Referendumul privind demiterea preşedintelui Traian Băsescu poate fi folosit şi ca o sursă de făcut bani. Mai exact, se poate paria pe asta. Casa de pariuri Bet at home oferă această posibilitate, şi, din ce ştiu eu, e singura care o face.

Astfel, cota pentru ca Băsescu să fie demis este de 4.00, iar cea pentru ca acesta să rămână în funcţie este de 1.15. Pentru cine nu ştie cam ce înseamnă asta, limbajul cotelor sugerează un meci de genul Liverpool - CFR Cluj (nici o supărare pentru fanii clujeni). Adică Bet at Home se aşteaptă ca preşedintele să treacă lejer de referendum.

Cine e interesat şi vrea să îşi mizeze banii pe asta, poate să o facă aici, după ce, evident, îşi face cont pe respectivul site.

Baftă!

www.basescu.ro a redevenit foarte, foarte activ dupa evenimentele de azi. Plin de mesaje, crestere simtitoare in trafic, si probabil cea mai eficienta metoda de a-si regrupa electoratul tinar.

Unul dintre cei mai cunoscuti ziaristi de sport din Romania, Ion Cupen, a acceptat oferta Sport Total si este noul senior editor al cotidianului. Anterior, nea Johnny a scris in paginile Pro Sport. Editorialele lui vor putea fi citite incepind cu zilele urmatoare.

Uf….In sfirsit! Acum citeva zeci de secunde au fost urcate pe site blogurile SPT. Un pas cit se poate de normal pentru un ziar de sport, la care ma bucur ca am participat din plin. Sint multumit de ce a iesit, chiar am impresia, fara sa trag spuza pe turta noastra, ca au ceva in plus. Sa fie cu noroc!

Asadar. Sint sapte la numar, nu au fost lansate pe o platforma separata, ci sint integrate pe www.spt.ro. Eu le-as imparti in doua categorii. E simplu de observat de ce.

Andrei Balan. Redactorul sef al Sport Total. Ceva ma face sa cred ca va fi fierbere mare acolo la el
Radu Banciu. Nu mai are nevoie de nici o prezentare. Dupa multi cel mai bun comentator sportiv din tara. Inca inainte de a fi gata totul, a burdusit zdravan sectiunea “oheme”. Adica Marseille, marea lui dragoste. In vara, la Turul Frantei, va fi interesant. Pentru mine, blogul lui Banciu era la fel de inevitabil precum ultima despartire dintre Prigoana si Bahmuteanca.

Doru Gheorghiu. Redactor-sef adjunct SPT. Ma bate la cap de doua saptamini cu “hai odata!”. Imi place mult, mult de tot prezentarea pe care si-a facut-o. Merita sa ii citesti rindurile.
Inventatorii fotbalului international. E…aici e ceva aparte. Este un blog la care presteaza trei persoane. Adica eu, Catalin Apostol si Gabriel Cimpoiasu. Impreuna formam departamentul de f.international de la SPT. Lucram impreuna de atita timp, incit ne-am plictisit unii de altii. Ii visez barba lui Apostol si la 5 dimineatza. Cosmar, evident Revin. Blogul va fi ceva inedit, dedicat in intregime unei nise care are destui fani. La Andrei, Radu si Doru vor fi opinii, polemici, la noi o sa fie informatie. Placuta, cred eu. Cit despre numele blogului, va las sa descoperiti singuri de unde vine. Cu injuraturile de rigoare

Surprizele vin acum…

Nu ne-am oprit doar la bloguri de redactie. Asa ca o sa avem trei invitati speciali si permanenti. Carora le multumim pentru ca au intrat in jocul nostru si ca au acceptat invitatia.

Este vorba de Ciprian Marica, George Ogararu si Nicolae Mitea. Dap, e adevarat!! Le-a placut ideea si ne-au asigurat ca vor face tot posibilul sa interactioneze cit mai mult cu cei care le vor pune intrebari. Vor vorbi despre viata de zi cu zi, despre echipele lor, reusitele lor, despre cum e sa fii fotbalist profesionist, cum e sa suporti o presiune imensa zi de zi. In masura timpului, o sa fie prezenti destul de des pe www.spt.ro. GSP a avut ceva similar cu Steluta Luca si Gabi Torje, dar cei trei sint primii fotbalisti romani, si inca unii extrem de valorosi, care au blog. Asadar, sa-i vedem!
Ok, atit. Deocamdata!

Cum am zis in postul precedent, Narcis Drejan, de la Pro Sport de Oltenia, are blog. Nu asta e insa amanuntul cel mai important. Importante sint niste chestii care ne leaga pe noi:

- Cind eram eu la Cuvintul Libertatii, iar el, debutant la Editie Speciala, ambele din Craiova, ne-am cunoscut dupa ce i-am trimis mediafacse pe e-mail (Editie n-avea abonament pe atunci). Mediafacse, adica bucati de stiri de pe Mediafax, logic.

- Pe urma, am venit si eu la Editie si am debutat scriind impreuna o avancronica pe Liga Campionilor. Eram topit de importanta momentului.
- Adrian Mititelu, da, actualul patron al Craiovei, avea obiceiul sa ceara oameni de serviciu peste noapte in redactie. Cineva a avut ideea geniala sa se stea in doi, baiat-fata. S-a tras la sorti parca. Eu si cu Narcis am fost singurii care am avut ghinionul (s-a dovedit pe urma a fi noroc) sa nu ne alegem cu cite o fata si am picat impreuna. Am rupt calculatoarele si boxele in doua noaptea aia.

- Mai tirziu, Editie Speciala a fost primul ziar local cu un supliment de sport. Ne-am facut birou separat si am devenit stat in stat acolo. Regi eram, pina si Mititelu isi pierde din alura cind intra la sport.

- Narcis, de bidon si de IMSetter chiar nu mai povestesc, las`o asa

- Cind Mititelu l-a dat afara pe Nicu Dolea, ne-a pus pe noi doi sefi interimari. Aveam cam 20 de ani si credeam ca viata e usoara. Saracu` nea Nicu, a crezut mult timp ca noi doi l-am lucrat.

- Pe urma, a venit si George Paunescu la noi si am format cea mai tare tripleta din istoria presei locale. Asa cum zice si Narcis aici, mincam parizer in spate, la PSD, care PSD era zid in zid cu redactia noastra. Ne stringeam vreo trei-patru, cumparam de 100 de mii parizer si cola, si eram fericiti.

- Cu George sef, ne-am mai linistit si noi un pic. Gesturile si expresiile capatate impreuna mi-au ramas insa mult timp intiparite pe creier. Cind am ajuns la Pro, mai tirziu, imi venea sa-i iau pe aia de urechi, si sa ma bat cu ei cu ziarele, asa cum ne prosteam la ESO.

- Diminetile de atunci erau geniale. Noi doi veneam pe la 9-10, si pe urma, pina pe la 2, bateam recorduri la Championship Manager. Dupa 2, eu m-apucam si scriam “Vocea Cititorului” (normal ca e scrisa de ziaristi :D) si pe urma ziceam ca “gata, am muncit si astazi”. Seara, mergeam si ne trosneam in Eden si faceam planuri sa cucerim Bucurestiul.

- Din siguranta si comoditatea pe care numai valoarea ti-o da, Narcis n-a avut nici o jena in a se lua la harta si cu Mititelu. De nervi, Big Maity i-a aruncat cu ziarul in fata, dar Drejy cistigase oricum duelul. Fara emotii.

- In zilele de dupa 24 martie 2003, cele mai negre din viata mea, Narcis a mobilizat toata redactia si au venit sa-mi ridice moralul. Am fost impresionat pina la lacrimi.

- N-am vazut om mai innebunit dupa femei ca Narcis. Hai, recunoaste, pusesei ochii si pe femeia aia de serviciu (aia tinara). N-a iertat nimic.
- Tine cu Craiova mai abitir decit oricine, desi in acelasi timp, vorbeste foarte bine ungureste. Bizarerie, deci.

- N-a fost de acord cu nici o relatie dintre toate pe care le-am avut eu de cind il stiu pe el. Da` cu nici una. Tacea lung si se uita la mine neincrezator. Insa nu comenta decit cind incepeam eu sa admit ca “it`s over”.

- Cind se apropia plecarea mea la Bucuresti, incepusem alta traditie. Chefurile denumite generic “Puiul gatit de Tocky”. Intr-o zi, a cistigat el un butoi cu Carlsberg la o promotie. Am carat butoiul ala pe jos, de pe “Caracal” pina in “1 Mai”, pe o caldura de 40 de grade. A urmat un chef de pomina. Cred ca pleca George la ProSport.

- Cind am plecat si eu, mi s-a rupt inima ca a ramas singur acolo. Se terminase totul. Am impresia ca nici n-a iesit dupa mine sa ma conduca I-am zis de 40 de ori sa vina in Bucuresti. A ramas in Banie, si s-a reunit cu George la subredactia ProSportului din Craiova. Which means ca io sint ala din exterior acum.

Sint lucruri pe care n-o sa le uit niciodata. Care nu conteaza pentru altii si pe care le-am scris doar pentru mine. Doamne, ce inocenti eram!

Maria Sharapova are tenisul la picioare. Si nu ma refer neaparat la performantele ei sportive. Rusoaica si-a creat o imagine aproape impecabila, de altfel sint convins ca are o echipa impresionanta de PR in spate. Semneaza contracte publicitare consistente, si o face mai des decit cistiga turnee, stie sa tina la distanta presa de scandal, dar in acelasi timp stie si cum s-o foloseasca. (more…)

Am prins-o la Pro Sport, insa n-am avut onoarea sa discut prea mult cu ea, afara de citeva intilniri accidentale. Am avut intotdeauna impresia ca poate conduce fara probleme Ringier Romania, daca i se ofera oportunitatea. Intre timp, a plecat din trustul elvetian in favoarea Publimedia. Unul dintre cei mai buni manageri de presa din Romania: Cosmina Noaghea.

Mai multe, va spune chiar ea, in YMterviul acordat lui Iulian Comanescu, aici.

Materazzi a dezvaluit, in cele din urma, ce i-a zis lui Zidane in finala Cupei Mondiale, cind l-a enervat in asa hal pe francez, incit Zizou i-a aplicat celebrul cap in piept. Intimplator sau nu, Materazzi, usor iesit din atentia publica in ultima vreme, si-a “amintit” de episodul cu pricina exact inainte de meciul Franta - Italia, programat azi, in preliminarii.

“I-am spus ca o vreau pe soru-sa”, zice macaronarul.

Detalii, aici si aici.

Mark Cuban este, printre altele, proprietarul echipei de baschet Dallas Mavericks, finalista NBA din sezonul trecut. Pastrind serios proportiile, in fapt, tinind zdravan de ele, omul este un fel de Gigi Becali al americanilor. La fel de excentric, la fel de gura-sparta, la fel de controversat. Are o avere totala de 1,8 miliarde de dolari, potrivit editiei Forbes “World`s Richest People” din 2006, fiind plasat pe pozitia a 428-a. (more…)