Adrian Ţoca

Entries categorized as ‘obrigados’

Sint un cintec

iulie 1, 2008 · 1 comentariu

Din seria “posturi arogante”, continuam cu un hit de mare angajament. Pe dragutza care performeaza “Toca toca” o cheama Mala Rodriguez, iar song-ul suna foarte kinky asa :D

Citez: ” flores, vitaminas y mucho sexo,
yo tengo mi propia vision del progreso”

Categorii: Dubios · obrigados
Tagged: , ,

Report: Toca set to sign for Libertatea!

iunie 27, 2008 · 12 Comentarii

26-year-old romanian international Adrian Toca is set to join romanian media giants Libertatea, well-informed sources confirmed for this blog, ending months of speculation regarding his future. Toca is believed to have agreed terms with the team, and will join them in the first day of the transfer window, july 1.

Coming as a free player, after he quit ProSport for the second time in his career days ago, Toca is said to be thrilled about his move to Pipera-Stadium. “Obviously, it’s a dream move. I cannot be more happier”, he said, after the papers were finally completed. “I feel like having a great chance here. Teaming up with a lot of great players, playing for a big club, which certainly have a big chance to win the title, it gives me a whole new perspective. It’s great!”, a delighted Toca said, while refusing to give details about his contract details. (more…)

Categorii: Personal · Presa · obrigados
Tagged: , ,

A year after

mai 14, 2008 · 4 Comentarii

Postul lui Catalin m-a inspirat, dar m-a inspirat tirziu. Asa ca am scris mai intai la el, in comentarii, prostioara pe care o sa o scriu si mai jos.

Fraza asta - “înainte de a se năpusti iar amândoi în direcţia din care veniseră”… Imi suna foarte… hm, imi suna a la “Toate pinzele sus!”, adica foarte dragut.

La urma urmelor, cam asta am fost p’acolo. Niste marinari de toate culorile, adunati din te miri ce colturi (ale presei), urcati pe “Speranta”, platiti cu icosari putini si hotariti sa gaseasca Tara de Foc. Am avut si Martini Stricland-zi, si pirati, l-am avut si pe Spanu, am avut si Adnane ) Doar Pierre Vaillant n-a prea aparut. Pina la urma, ne-au facut alcalufii de petrecanie… Dar a meritat expeditia. Intr-un final, va ramane doar o poveste marinareasca.

La un an dupa, sintem cu totii mai bine. Asta e cel mai important.

Categorii: Personal · Presa · obrigados
Tagged: , , ,

Something only we know

februarie 28, 2008 · 5 Comentarii

Ea a trecut bine de 20 de ani, e inalta, mereu trista, cu o multime de posibilitati si tot atitea schimbari de stari. Isi cauta zilnic un motiv sa spere la binele de altadata. Sau de niciodata. Se supara dimineata, se infurie la prinz si zimbeste voios seara. Crede ca e singura, cind nu e, crede ca face rau, cind face bine, crede ca zimbeste, cind se incrunta, crede ca mai sint sanse, cind nu sint.

El abia a trecut de 20 si ceva de ani, e tot inalt, mereu senin, aproape candid. Nu stie sa fie trist, e un copil care tinjeste sa ramina cu suflet de copil, dar sa iubeasca la fel ca un matur. Straluceste dimineata, te prinde in vreje la prinz si te cucereste pina seara. Crede ca e placut, si este, crede ca raneste, cind alina, crede ca e rece, cind e cald, crede ca e naiv, cind e un model, crede ca zimbeste, cind aprinde constelatii.

Ea nu stia ce trebuie sa faca si de ce era acolo. Cauta motive sa spere. E lucrul pe care stie sa-l faca bine. Cauta o sclipire. Sau un drum nou. El era deja acolo, stia ce trebuie sa faca, mereu stie. El n-avea nevoie de motive. Spera oricum. Doar e un copil. El pornise deja pe un drum nou. Ce ghinion! Ea intirziase. Mereu ajunge tirziu.
Ea il admira tacuta, ii admira spiritul, ii sorbea ochii, se surprindea cautindu-si motive sa fie in prezenta lui. Se surprindea imaginind scenarii, toate cu happy end, se surprindea indragostindu-se in fiecare secunda, inexplicabil, caci sint atit de diferiti, inevitabil, caci asa era si nu putea fi altfel, decit inevitabil. Ea stia ca n-o sa fie fericiti niciodata impreuna, insa isi vinduse viitorul pentru citeva secunde nebunesti de prezent. Simtea ca n-o sa fie cazul sa regrete. Chiar, o sa regrete?

El o priveste, tot tacut. Ii admira pasiunea. Si o priveste cum pleaca.

(more…)

Categorii: obrigados · the cat fell asleep on me · wuht-ev-er

Avem timp

octombrie 28, 2007 · No Comments

Octavian Paler

 

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
(more…)

Categorii: Personal · obrigados