I’m wondering… ce faci, ce-ai vrea să faci, la ce te gândeşti… dacă te gândeşti… dacă zâmbeşti, cum zâmbeşti, dacă ai vrea să zâmbeşti… Dacă te uiţi, pierdut, în zare, dacă te uiţi, pur şi simplu, dacă uiţi… Dacă ţi-e dor, dacă dorul doare, dacă doreşti… Dacă aştepţi, dacă mai aştepţi ceva, dacă eşti aşteptată… Dacă auzi, dacă ai auzit.. Dacă simţi, dacă ştii, dacă vrei să ştii, dacă…dacă…dacă…
Datele introduse au fost depuse in categoriile ‘obrigados’
Chiar dacă
octombrie 25, 2008 · 2 Comentarii
Categorii: Personal · obrigados · the cat fell asleep on me
Tagged: Personal, timpenii
Cifre seci, de suflet pline
octombrie 21, 2008 · 2 Comentarii
Libertatea.ro, a început săptămâna a cincea de după relansare. Timp în care am reuşit să depăşim câteva borne istorice pentru site. Am îmbunătăţit de şase ori recordul site-ului, ultima oară, joia trecută, urcându-l la 123.227 de vizitatori. Am depăşit 700.000 de vizitatori pe săptămână, cu aproximativ 150.000 mai mult decât “înainte”, toate astea aducându-ne destul de aproape de primele cinci clasate în trafic.ro, grup aproape intangibil până acum o vreme. Iar azi am mai trecut o ştachetă, importantă pentru noi, tot în premieră absolută pentru site: peste 1.000.000 de afişări într-o zi! Toate astea nu s-au mai întâmplat până acum la libertatea.ro.
Mulţumesc, copii! Ştiţi voi de ce!…
Categorii: Personal · obrigados
Tagged: libertatea.ro
F(r)iction
octombrie 14, 2008 · 2 Comentarii
Există persoane care se ocupă cu refreshatul vieţilor celor din jurul lor. Habar n-am dacă asta-şi propun, dar mă şi enervează. Apar în lumea ta neinvitaţi, deschid larg ferestrele, te dau un pic peste cap, te scutură de praf, îţi schimbă perspectivele, se fac că nu s-a întâmplat nimic, şi-şi văd mai departe de viaţă, ca şi cum, te-ai prins, nimic nu s-ar fi întâmplat. (mai mult…)
Categorii: Personal · obrigados · the cat fell asleep on me
Tagged: câmpi bătuţi, friction
Drag de Sageata
august 10, 2008 · 4 Comentarii
Intr-o etapa in care Craiova mea draga a facut un meci traumatizant de frumos, mi se pare mai potrivit sa scriu totusi despre un dinamovist. Stiu, shocking, unseen, moments on toca.wordpress.com, insa nu-mi pot reprima – de fapt, nu vreau - un sentiment de bucurie sincera vizavi de Marius Niculae, fara indoiala, singurul caine veritabil de care mi-a placut vreodata. Bine, ar mai fi si Ursu, insa el are macar argumentul ca e oltean prin alianta
Marius a revenit la Dinamo si a facut-o in style, dupa toate regulile unei reintoarceri de neuitat. Sa intri in repriza a doua si sa dai golul victoriei, intr-un moment in care echipa ta tremura din toate incheieturile in fata unui adversar totusi limitat, trebuie sa-l fi bucurat mult de tot pe Sageata. Si, la cit de incercat a fost omul asta in ultimii ani, bucuria lui e si bucuria mea, mare fan de astfel de povesti, al caror eroi se intorc din morti pentru a-si recupera zimbetul pierdut. Pierdut intr-o fractura, intr-o gara, intr-un moment de neatentie, in Torentului, in minutul 90, depinde. (mai mult…)
Categorii: Fotbal · Personaje · obrigados
Tagged: craiova, dinamo, Fotbal, marius niculae
Report: Toca set to sign for Libertatea!
iunie 27, 2008 · 14 Comentarii
26-year-old romanian international Adrian Toca is set to join romanian media giants Libertatea, well-informed sources confirmed for this blog, ending months of speculation regarding his future. Toca is believed to have agreed terms with the team, and will join them in the first day of the transfer window, july 1.
Coming as a free player, after he quit ProSport for the second time in his career days ago, Toca is said to be thrilled about his move to Pipera-Stadium. “Obviously, it’s a dream move. I cannot be more happier”, he said, after the papers were finally completed. “I feel like having a great chance here. Teaming up with a lot of great players, playing for a big club, which certainly have a big chance to win the title, it gives me a whole new perspective. It’s great!”, a delighted Toca said, while refusing to give details about his contract details. (mai mult…)
Categorii: Personal · Presa · obrigados
Tagged: autoironii, libertatea, Presa
A year after
mai 14, 2008 · 4 Comentarii
Postul lui Catalin m-a inspirat, dar m-a inspirat tirziu. Asa ca am scris mai intai la el, in comentarii, prostioara pe care o sa o scriu si mai jos.
Fraza asta – “înainte de a se năpusti iar amândoi în direcţia din care veniseră”… Imi suna foarte… hm, imi suna a la “Toate pinzele sus!”, adica foarte dragut.
La urma urmelor, cam asta am fost p’acolo. Niste marinari de toate culorile, adunati din te miri ce colturi (ale presei), urcati pe “Speranta”, platiti cu icosari putini si hotariti sa gaseasca Tara de Foc. Am avut si Martini Stricland-zi, si pirati, l-am avut si pe Spanu, am avut si Adnane
Doar Pierre Vaillant n-a prea aparut. Pina la urma, ne-au facut alcalufii de petrecanie… Dar a meritat expeditia. Intr-un final, va ramane doar o poveste marinareasca.
La un an dupa, sintem cu totii mai bine. Asta e cel mai important.
Categorii: Personal · Presa · obrigados
Tagged: amintiri, Presa, prieteni, spt
Something only we know
februarie 28, 2008 · 5 Comentarii
Ea a trecut bine de 20 de ani, e inalta, mereu trista, cu o multime de posibilitati si tot atitea schimbari de stari. Isi cauta zilnic un motiv sa spere la binele de altadata. Sau de niciodata. Se supara dimineata, se infurie la prinz si zimbeste voios seara. Crede ca e singura, cind nu e, crede ca face rau, cind face bine, crede ca zimbeste, cind se incrunta, crede ca mai sint sanse, cind nu sint.
El abia a trecut de 20 si ceva de ani, e tot inalt, mereu senin, aproape candid. Nu stie sa fie trist, e un copil care tinjeste sa ramina cu suflet de copil, dar sa iubeasca la fel ca un matur. Straluceste dimineata, te prinde in vreje la prinz si te cucereste pina seara. Crede ca e placut, si este, crede ca raneste, cind alina, crede ca e rece, cind e cald, crede ca e naiv, cind e un model, crede ca zimbeste, cind aprinde constelatii.
Ea nu stia ce trebuie sa faca si de ce era acolo. Cauta motive sa spere. E lucrul pe care stie sa-l faca bine. Cauta o sclipire. Sau un drum nou. El era deja acolo, stia ce trebuie sa faca, mereu stie. El n-avea nevoie de motive. Spera oricum. Doar e un copil. El pornise deja pe un drum nou. Ce ghinion! Ea intirziase. Mereu ajunge tirziu.
Ea il admira tacuta, ii admira spiritul, ii sorbea ochii, se surprindea cautindu-si motive sa fie in prezenta lui. Se surprindea imaginind scenarii, toate cu happy end, se surprindea indragostindu-se in fiecare secunda, inexplicabil, caci sint atit de diferiti, inevitabil, caci asa era si nu putea fi altfel, decit inevitabil. Ea stia ca n-o sa fie fericiti niciodata impreuna, insa isi vinduse viitorul pentru citeva secunde nebunesti de prezent. Simtea ca n-o sa fie cazul sa regrete. Chiar, o sa regrete?
El o priveste, tot tacut. Ii admira pasiunea. Si o priveste cum pleaca.
Categorii: obrigados · the cat fell asleep on me · wuht-ev-er
Avem timp
octombrie 28, 2007 · 1 comentariu
Octavian Paler
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. (mai mult…)