Voyeur fără voie

Am ştiut că va fi o zi bună de azi-noapte, când am celebrat schimbarea de oră cu o ţigară întârziată pe geamul din bucătărie. Şi am văzut-o. Vizavi, era ea, vecina. La ora 4 pentru unii, 3 pentru alţii mai grăbiţi, bruneta de 20 şi ceva de ani meşterea dezbrăcată prin casă. Are fata asta o viteză uimitoare. Muta vasele, făcea ordine, vorbea la telefon, îşi aranja tricourile, îşi plimba mâna prin păr. Cu graţie, sper că m-am făcut înţeles.

Steaua lui octombrie 2008 face la fel ca femeia dezbrăcată din blocul de vizavi. Îi lipseşte doar eleganţa, savoarea, pielea roză, mişcările de felină, imaginea şi vârsta. În rest, le are pe toate.

Se trezeşte gospodăreşte cu noaptea-n cap, îşi suflecă mânecile şi se apucă să dea cu mopul pe gresia din sufragerie. Contează mai puţin că ora e nepotrivită. Ca într-o poveste cu monştri hidoşi însă, gunoiul nu dispare sub preş. Ba, aparent inexplicabil, apare tot mai mult, tot mai mult, până dă peste. Cu 3-5 cm peste, cam ăsta-i scorul. Crede că nu îi vede nimeni formele dizgraţioase, deşi câteva zeci de mii, pardon, mii, o spionează din peluză, iar alte câteva sute de mii de voyeuri de vreme bună aşteaptă cu înfrigurare cronica pe forumuri.

N-am suportat niciodată Steaua, ba, uneori, am urât-o în egală măsură cu Dinamo. Discret, când rămâneam singur cu ea în cameră, îi recunoşteam, înghiţând în sec, şi cu falsă sinceritate, realizările. Acum însă, dacă aş surprinde-o goală la 4 dimineaţa, i-aş striga să tragă dracu draperiile.

Loredana – Femeia ta