Intr-o etapa in care Craiova mea draga a facut un meci traumatizant de frumos, mi se pare mai potrivit sa scriu totusi despre un dinamovist. Stiu, shocking, unseen, moments on toca.wordpress.com, insa nu-mi pot reprima – de fapt, nu vreau - un sentiment de bucurie sincera vizavi de Marius Niculae, fara indoiala, singurul caine veritabil de care mi-a placut vreodata. Bine, ar mai fi si Ursu, insa el are macar argumentul ca e oltean prin alianta 
Marius a revenit la Dinamo si a facut-o in style, dupa toate regulile unei reintoarceri de neuitat. Sa intri in repriza a doua si sa dai golul victoriei, intr-un moment in care echipa ta tremura din toate incheieturile in fata unui adversar totusi limitat, trebuie sa-l fi bucurat mult de tot pe Sageata. Si, la cit de incercat a fost omul asta in ultimii ani, bucuria lui e si bucuria mea, mare fan de astfel de povesti, al caror eroi se intorc din morti pentru a-si recupera zimbetul pierdut. Pierdut intr-o fractura, intr-o gara, intr-un moment de neatentie, in Torentului, in minutul 90, depinde. (mai mult…)
