Adrian Ţoca

Intr-o vreme in care ploile sint dese si prietenoase, iar, aparent fara nici o legatura, coridoarele sint lungi si parasite, intr-o vreme in care florile sint rare, iar motivele ca sa le cumperi sint inexistente, intr-o vreme in care ti-e teama sa zici “saru’mainile” in lift pentru ca risti ca femeile sa se uite ciudat la tine, intr-o vreme in care paranoicii umbla liberi pe strazi cu pantofi uritzi in picioare, iar f5-ul nu-ti mai serveste la nimic cind cafeaua nu e tare si fata care ti-o aduce nu-ti zimbeste, nu mai vreau decit sa ma usture din nou ochii de la albul zapezii.

Robbie Williams - Baby girl window

N-as mai fi scris de ei, ca nu-mi face nicio placere, dar m-a stirnit postul asta (by the way, interesant blogul). Adrian Tudor se minuneaza acolo ca recordul site-ului Spt FM este de 566 de vizitatori pe zi, intr-o epoca in care site-urile de sport fac legea in .ro. Eu ma minunez de altceva. Oamenii care conduc cirnatzaraia de acolo (vorba lu’ Tuca :D) au lansat un site, in spetza www.sptfm.ro, intr-un format macar discutabil, la care se adauga anonimatul absolut total in care pluteste. Asta, desi, la inchiderea Sport Total, aveau pe mina un site, cel al ziarului, cu o medie care se invirtea in jurul a 31.000 de unici pe saptamina si care evolua undeva in zona locului 10 in trafic.ro, la sectiunea sport. Pretty decent, ba chiar mai vizibil decit ziarul in sine la vremea aia. Iar viitorul nu era deloc rau. Era suficient sa-l pastreze, cred ca s-ar fi mentinut si acum pe acelasi loc in trafic, chiar si fara sprijinul editorial al ziarului inchis. Comparativ, traficul actualului site este de trei mii si ceva pe saptamina. (more…)

Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. (more…)

Intr-o zi apasatoare si trista, in care disparitia lui Dobrin a condamnat Romania la neputinta si neliniste, un singur om m-a facut sa inteleg de ce Giscanul a fost intr-adevar mare.

Ilie Balaci are, de obicei, un aer inabordabil. E greu sa respiri linga el, pentru ca impune un soi de respect amestecat cu teama si pizma. Omul are greutatea pe care ti-o da geniul, aroganta pe care o capeti atunci cind tu traiesti intr-o lume pe care altii nu au cum sa o priceapa. Sigur, Ilie nu s-a chinuit niciodata sa le-o explice, mentinindu-si cu rivna o popularitate relativ scazuta.

Azi e, insa, cu totul altfel. Are un discurs cald si expresiv. Sta in picioare, dar poti sa simti plecaciunea pe care o face. Il stiai pe Balaci nesuferitul? Uite-l cit de bine isi aranjeaza cuvintele! Vorbeste despre Nicolae Dobrin, omul prin fata caruia isi aminteste ca ii era rusine sa treaca. “Vedeti, Gica era mai altfel decit toti ceilalti. Spre exemplu, daca avea o faza, si in acea faza avea 50 de solutii, o alegea pe cea mai buna si in cel mai scurt timp. Probabil ca el descoperise calculatorul cu mult inaintea noastra! A fost mare, mare de tot!”. Complimentul mi se pare colosal.

Privirea patrunzatoare, cirliontii blonzi si rebeli, vocea un pic studiata, tenta de superioritate, jocul de scena tip gangster, toate astea il reprezinta in ochii mei pe Balaci. E ca un caracter de la Hollywood, e fotbalistul despre care nu ai neaparat siguranta ca a existat, intr-atit de frumoase sint povestile despre el. Despre eroi de genul lui Ilie, am invatat de mic ca ei nu se pleaca niciodata.

Numai un astfel de personaj, probabil cel mai apropiat de epoca si de geniul lui Dobrin, are legitimitatea sa incerce sa ne explice ce-i cu Giscanul. Dumnezeu stie, nici macar Ilie nu e de condamnat daca nu a reusit in totalitate.

Dupa o luna de speculatii si telefoane inrosite intre ziaristi, dupa ce s-au vehiculat diverse sume privind marea tranzactie a sfirsitului de an, prietenul meu Doru Gheorghiu si Simona Iordan sint primii care dau, in Business Standard, pretul pentru care Pro Sport urmeaza sa treaca de la Ringier la Media Pro: 8,3 milioane de euro, cu tot cu TVA. Si odata cu suma, avem si confirmarea ca afacerea chiar se face.