Cum am zis in postul precedent, Narcis Drejan, de la Pro Sport de Oltenia, are blog. Nu asta e insa amanuntul cel mai important. Importante sint niste chestii care ne leaga pe noi:
- Cind eram eu la Cuvintul Libertatii, iar el, debutant la Editie Speciala, ambele din Craiova, ne-am cunoscut dupa ce i-am trimis mediafacse pe e-mail (Editie n-avea abonament pe atunci). Mediafacse, adica bucati de stiri de pe Mediafax, logic.
- Pe urma, am venit si eu la Editie si am debutat scriind impreuna o avancronica pe Liga Campionilor. Eram topit de importanta momentului.
- Adrian Mititelu, da, actualul patron al Craiovei, avea obiceiul sa ceara oameni de serviciu peste noapte in redactie. Cineva a avut ideea geniala sa se stea in doi, baiat-fata. S-a tras la sorti parca. Eu si cu Narcis am fost singurii care am avut ghinionul (s-a dovedit pe urma a fi noroc) sa nu ne alegem cu cite o fata si am picat impreuna. Am rupt calculatoarele si boxele in doua noaptea aia.
- Mai tirziu, Editie Speciala a fost primul ziar local cu un supliment de sport. Ne-am facut birou separat si am devenit stat in stat acolo. Regi eram, pina si Mititelu isi pierde din alura cind intra la sport.
- Narcis, de bidon si de IMSetter chiar nu mai povestesc, las`o asa 
- Cind Mititelu l-a dat afara pe Nicu Dolea, ne-a pus pe noi doi sefi interimari. Aveam cam 20 de ani si credeam ca viata e usoara. Saracu` nea Nicu, a crezut mult timp ca noi doi l-am lucrat.
- Pe urma, a venit si George Paunescu la noi si am format cea mai tare tripleta din istoria presei locale. Asa cum zice si Narcis aici, mincam parizer in spate, la PSD, care PSD era zid in zid cu redactia noastra. Ne stringeam vreo trei-patru, cumparam de 100 de mii parizer si cola, si eram fericiti.
- Cu George sef, ne-am mai linistit si noi un pic. Gesturile si expresiile capatate impreuna mi-au ramas insa mult timp intiparite pe creier. Cind am ajuns la Pro, mai tirziu, imi venea sa-i iau pe aia de urechi, si sa ma bat cu ei cu ziarele, asa cum ne prosteam la ESO.
- Diminetile de atunci erau geniale. Noi doi veneam pe la 9-10, si pe urma, pina pe la 2, bateam recorduri la Championship Manager. Dupa 2, eu m-apucam si scriam “Vocea Cititorului” (normal ca e scrisa de ziaristi :D) si pe urma ziceam ca “gata, am muncit si astazi”. Seara, mergeam si ne trosneam in Eden si faceam planuri sa cucerim Bucurestiul.
- Din siguranta si comoditatea pe care numai valoarea ti-o da, Narcis n-a avut nici o jena in a se lua la harta si cu Mititelu. De nervi, Big Maity i-a aruncat cu ziarul in fata, dar Drejy cistigase oricum duelul. Fara emotii.
- In zilele de dupa 24 martie 2003, cele mai negre din viata mea, Narcis a mobilizat toata redactia si au venit sa-mi ridice moralul. Am fost impresionat pina la lacrimi.
- N-am vazut om mai innebunit dupa femei ca Narcis. Hai, recunoaste, pusesei ochii si pe femeia aia de serviciu (aia tinara). N-a iertat nimic.
- Tine cu Craiova mai abitir decit oricine, desi in acelasi timp, vorbeste foarte bine ungureste. Bizarerie, deci.
- N-a fost de acord cu nici o relatie dintre toate pe care le-am avut eu de cind il stiu pe el. Da` cu nici una. Tacea lung si se uita la mine neincrezator. Insa nu comenta decit cind incepeam eu sa admit ca “it`s over”.
- Cind se apropia plecarea mea la Bucuresti, incepusem alta traditie. Chefurile denumite generic “Puiul gatit de Tocky”. Intr-o zi, a cistigat el un butoi cu Carlsberg la o promotie. Am carat butoiul ala pe jos, de pe “Caracal” pina in “1 Mai”, pe o caldura de 40 de grade. A urmat un chef de pomina. Cred ca pleca George la ProSport.
- Cind am plecat si eu, mi s-a rupt inima ca a ramas singur acolo. Se terminase totul. Am impresia ca nici n-a iesit dupa mine sa ma conduca 
I-am zis de 40 de ori sa vina in Bucuresti. A ramas in Banie, si s-a reunit cu George la subredactia ProSportului din Craiova. Which means ca io sint ala din exterior acum.
Sint lucruri pe care n-o sa le uit niciodata. Care nu conteaza pentru altii si pe care le-am scris doar pentru mine. Doamne, ce inocenti eram!
